Un lucru mi-a atras atenția și anume faptul că "ulițele" nu sunt drepte, așezarea acestui sat între păduri, apoi altitudinea locației spun multe referitor la trecutul istoric al satului. Atestarea documentară  satului este după anul 1400, iar după anul 1600 satul este părăsit. Uremează o nouă repopulare, ceea ce pe mine mă face să cred că datorită așezării între păduri a fost  în trecut un sat  haiducesc. Să nu uităm că  Romania era pînă prin anii 1900 acoperită în proporţie de 80 % de păduri, iar armatele Austro-Ungare se temeau să intre în codrii seculari de la noi. Cert este că acest sat codrenesc  are o tradiție frumoasă care se pierde în negura istoriei și anume an de an de sărbătoarea "Înălțării" avea loc Hramul Bisericii și Nedeea de la Budești, eveniment care a fost întrerupt  din anul 1995  pînă în urmă cu trei ani cînd s-au găsit cîțiva oameni cu sufletul și gîndul la frumoasa copilărie  din sat, organizând  din nou Nedeea de la  Budești. Anul acesta a fost a treia ediție adunînd ACASĂ  fii satului , pentru că oricît de departe ar fi omul plecat, dorul de satul natal, de copilărie îl duce acolo  unde s-a născut.

Cele mai multe și frumoase amintiri le avem din copilărie, iar satul copilăriei este ceva sfînt și nimeni nu ni-l poate lua. Este ceva ce purtăm în suflet toată viața cu noi, iar atunci cînd dorul de copilărie, de cei dragi ne  ajunge, ne reîntoarcem, fie și pentru o zi, la casa părintească ori să ne revedem locurile copilăriei. Doar cine a crescut la țară va putea înțelege acest lucru, trăindu-l zi de zi. Uneori poate ni se face dor și de pietrele de pe vale, ori de  teiul sau cireșul din curte, dar asta e viața, am vrut sau nu am vrut soarta ne-a trimis departe pentru a ne face un rost în viață. Așa se face că satele rămîn în urma noastră, încet  încep să se depopuleze și acasă rămîn părinții,  apoi casa goală și rămîne în urmă amintirea, locurile frumoase pe care le colindam în copilărie și de multe ori lacrimile noastre cînd revenim la casa părintească. Este o problemă națională pe care  nimeni de sus din nici un guvern care s-a perindat nu vrea să o rezolve  deși ar fi  soluții. Fabrici aproape de zonele defavorizate și tineretul nu mai pleacă, își fac un rost acasă iar satul Romanesc nu v-a dispărea. 

Cîți oameni și-au găsit de lucru în trecut la "Laurul" din Gurahonț, și nu au mai plecat nicăieri? Astăzi nu mai este așa și iată că tineretul pleacă spre un trai mai bun. Nici Budeștiul nu a facut excepție și astăzi mai sînt puțini locuitori, dar noroc cu cîțiva oameni de suflet care s-au gîndit ca acest frumos sat să redevină ce a fost și iată că au reușit făcînd la Budești o frumoasă biserică de lemn care astăzi este mîndria satului, și au reluat frumoasa tradiție și  obiceiul și iată că de la an la an sărbătoarea adună tot mai mulți oameni,  făcînd ca  Budeștiul să fie cunoscut și promovat, pentru că se dorește revigorarea acestui sat, atît din partea Primăriei cît și din partea  locuitorilor, a bisericii de aici. 

Anul acesta cîțiva oameni cu suflet au făcut tot posibilul ca acest frumos obicei să aibă loc, și aș vrea să amintesc faptul că părintele Drăgan Marcel este  cel care a organizat acest eveniment, iar Primarul comunei Groza Viorel a fost și este mereu alături de acești oameni acordînd sprijinul necesar, apoi Budea Gheorghe și Budea Costică  care au sponsorizat acest eveniment, iar grupa de vînătoare din Tălagiu (A.V.P.S. – Grizzly) au   împușcat un mistreț și au sponsorizat partea culinară a evenimentului. Aici aș dori să menționez faptul că Nicușor Floriciu, paznicul de vînătoare, deși de loc din Tălagiu, a fost mereu aproape de nevoile locuitorilor din Budești, avînd o contribuție și la construcția frumoasei  biserici. Sunt oameni cu suflet care își oferă ajutorul semenilor la nevoie. Nu trebuie să uităm nici pe părintele paroh Dan Dănuț Voicu cel care a răspuns invitației de a participa la eveniment, alături de foștii enoriași, fiind primit cu multă căldură,  dînsul fiind cel care a  luat inițiativa de a construi o biserică nouă la Budești și tot dînsul a fost  cel care a reînviat frumoasa sărbătoare  de la Budești după atîția ani, pentru că Dumnezeu  trimite oameni acolo unde trebuie și cînd trebuie.

Anul acesta a fost ediția a III-a, și la eveniment au participat oameni nu numai din zonă ci și din alte județe. După slujba de la Biserică sărbătoarea a continuat cu cîntec joc și voie bună , avînd invitați ansamblul de dansuri din Pleșcuța, Ansamblul de dansuri din Tisa Nouă, "Crăișorii MoțilorW care s-au reîntors acasă la rădăcini, iar soliști vocali au fost Oana Florina Stana și Maria Stan Toma, iar  formația "ARMONIK" (din Țara Moților)  a încîntat publicul atît prin orchestrație cît și prin soliștii formației  care au fost alături de public făcînd ca  toți cei prezenți sa se simtă deosebit de bine. Desigur și primarul comunei Viorel Groza a fost prezent la eveniment, aşa cum e firesc, pentru că dînsul este întotdeauna acolo unde trebuie. În drum spre acest frumos eveniment l-am întîlnit  în Aciuța, era cu drumarii la asfaltare de drum în comună, iar după o oră era deja la eveniment. 

A fost un program artistic reușit care a antrenat nu numai tineretul ci și pe cei mai în vîrstă la dans și voie bună, semn că  oamenii socializează la astfel de eveniment. L-am întrebat pe somnul Primar ce și-ar dori pentru Budești și mi-a spus că ar dori mult să-l vadă cum era în urmă cu cîteva zeci de ani, cum spun cei în vîrstă,  cînd erau în jur de trei sute  de suflete aici, pentru că locul este extrem de frumos, se pot construi  case de vacanță, fiind o zonă deosebit de frumos amplasată, iar locuri de case sau case de vînzare sînt, iar cei care doresc liniște și aer curat în mijlocul pădurii aici este locul potrivit. Desigur că tinerii ar putea depune proiecte Europene  pentru  Agroturism, construcția de pensiuni, sau centru de călărie pentru copii și nu numai , ferme de animale, vaci de lapte etc.,  putînd face din această zonă un loc de basm, un loc unde copiii voștri să petreacă vacanțe de vis în mijlocul naturii, peisajul  fiind extraordinar de frumos. Invit pe oricine să facă traseul prin localitatea Dumbrava spre Budești, apoi cu siguranță veți îndrăgi aceste locuri frumoase, care încă sînt necunoscute, dar care merită să fie văzute. 

Am coborît  spre Tălagiu cu bucurie în suflet  cînd luna era sus pe cer, însă se mai puteau zări frumoșii munți și dealurile parcă necălcate de om, coboram ascultînd concertul de seară al greierilor, amestecat parcă cu zumzetul IMS-ului decapotabil care cobora ca un cal de munte docil iar  în gînd mi-a venit un cîntec de demult: "Țărăncuță, ţărăncuță..."