A început cu fotografia macro, iar astăzi promovează Aradul în saloanele fotografice din țară și de peste hotare. Daniel Boca, fotograf autodidact, și-a dezvoltat singur latura artistică și ochiul fotografic. În acest interviu, ne dezvăluie cum a evoluat ca artist, importanța fiecărui cadru și cum tehnologia influențează arta fotografică în viziunea sa.

Olga Mațarin: Când ieșiți undeva, observați totul cu o privire fotografică?

Daniel Boca: Da, de foarte multe ori. Aproape de fiecare dată am și aparatul la mine. De foarte multe ori, fără să am aparatul la ochi, văd un cadru prin ochii mei, văd un cadru gata făcut, doar să iau aparatul, să apăs pe declanșator și să realizez fotografia. Foarte mult contează ca fotograful să vadă cadrul, să aibă ochi pentru așa ceva, să își dezvolte simțul artistic.

O.M.: Această abilitate se dezvoltă cu timpul?

D.B.: Da, pot să spun că la mine o venit totuși cu timpul, fiindcă dacă analizez fotografiile care le-am făcut înainte, în anii 2007, 2010 și ce fac acum, e complet altceva și la alt nivel.

O.M.: Când ieșiți la fotografiat, vă concentrați pe un singur tip de fotografie sau surprindeți mai multe?

D.B.: Depinde pe unde merg. De exemplu, dacă vreau sa fac o clădire, iau 5-7 cadre, apoi merg pe malul Mureșului și văd anumite păsări, schimb obiectivul, pun un teleobiectiv și fac. Fiindcă în ziua aia poate merg în mai multe puncte și nu mă focalizez doar pe fotografie de arhitectură.

O.M.: Ce gen de fotografie vă inspiră cel mai mult în prezent?

D.B.: Le combin: fotografie de natură, de peisaj, chiar de wildlife. Bineînțeles fotografia de stradă, de arhitectură, fiindcă în ultimii trei ani sunt angrenat, să spun așa în proiectele și colaborările cu Centrul Municipal de Cultură și cu Primăria Municipiului Arad pentru Gala Clădirilor Istorice.

O.M.: Ați început deja pregătirile pentru ediția a IV-a a Galei Clădirilor Istorice?

D.B.: Da. După cum bine se știe, s-au realizat până acum trei ediții a Galei Clădirilor Istorice, la care sunt fotograful oficial. În Arad sunt peste 150 clădiri reabilitate, doar că nu toate au intrat până acum să fie premiate fiindcă nu toți proprietarii au putut să vina la Gală.

O.M.: Orice clădirea renovată se premiază?

D.B.: Exact. Pot fi clădiri monumente istorice sau nu, depinde de calitatea lucrărilor care s-au făcut, cât de bine s-a intervenit la restaurare și atuncea proprietarul sau administratorul clădirii îi invitat la Gală, unde primește o plachetă, o diplomă.

O.M.: Ce clădiri renovate ați fotografiat de la începutul anului?

D.B.: De la începutul anului avem finalizat bulevardul Revoluției numărul 37 (clădirea pe colțul Revoluției cu fosta 30 Decembrie) și bulevardul Revoluției 99 (vis-a-vis de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” este o clădire cu două etaje).

O.M.: Ce clădiri din Arad credeți că ar putea reprezenta orașul la expoziții sau fi incluse în cartea de vizită a orașului?

D.B.: Voi începe cu clădirea Palatului Administrativ, apoi putem spune de Palatul Cultural, clădirea Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Complexul Muzeal, Biserica Sfântul Anton de Padova, Palatul Földes Kelemen de pe strada Ștefan Cicio Pop. Cam astea ar fi în principal cele mai reprezentative, chiar dacă nu toate din cele enumerate au fost și reabilitate în ultima perioadă.

O.M.: V-ar plăcea să promovați prin fotografie și alte orașe?

D.B.: Da, ar fi interesant, nu m-am gândit la acest aspect dar nu am fost invitat să fotografiez în alte orașe, alte clădiri. Aș dori să fotografiez în viitor în Cluj, Sibiu, Brașov.

O.M.: Ați fotografiat și alte orașe din România?

D.B.: Sigur am vizitat și fotografiat în ultimii ani pe lângă Arad și Oradea, Timișoara, Deva, Hunedoara, Alba Iulia, București.

O.M.: Aveți vreun moment memorabil legat de procesul de fotografiere sau de o fotografie anume?

D.B.: O fotografie anume nu, dar pot să spun un moment anume. Este momentul din august 2024, când am fost invitat cu ocazia Zilelor Aradului și am primit diploma de onoare, ca fotograf pentru promovarea patrimoniului arhitectural al Municipiului Arad. Acela a fost un moment de referință și de recunoaștere a muncii mele. Acela e un moment pe care îl țin minte și-l voi ține minte.

O.M.: Când ați început să fotografiați, ați avut ca scop să primiți aceasta diplomă de onoare?

D.B.: Nu, chiar nici nu m-am gândit. Au fost doar colaborările din 2022, cum spuneam I-a ediție, a urmat a II-a ediție, și a III-a ediție anul trecut. Sigur, eu zic că a făcut mult și promovarea pe site-urile de turism și pe grupurile de fotografie din România, de pe Facebook în special. Fiindcă am promovat foarte mult Aradul cu fotografiile mele. Eu zic că și asta a fost un punct acolo în plus la primirea acestei diplome, pe lângă cum spuneam colaborarea la Gala Clădirilor Istorice.

O.M.: Aveți și alte proiecte sau colaborări pe lângă Gală Clădirilor?

D.B.: Deocamdată nu. Mă focusez pe fotografiatul clădirilor ca să am bază de date pregătită pentru finalul anului când pregătim ediția a IV-a.

O.M.: Ce loc ocupă fotografia în viața dumneavoastră?

D.B.: Pot să spun că fotografia a devenit un stil de viață, prin proiectele sau colaborările pe care le-am.

O.M.: Pentru o fotografie bună, contează starea sufletească?

D.B.: Nu neapărat. De obicei, când ies la fotografiat, am stare de liniște pur și simplu. Cadrele le văd fără să am aparatul de fotografiat la ochi și pot să spun că cadrele îmi ies atunci pe loc, fără să gândesc prea mult.

O.M.: Ați avut situații când ați văzut un cadru minunat, iar apoi ați înțeles că nu a ieșit așa cum ați vrut?

D.B.: Da, s-a întâmplat și acest lucru, prin faptul că uneori n-am setat aparatul cum ar trebui sau focalizarea a fost altundeva unde mi-aș fi dorit să fie și-atunci a fost un cadru ratat. Am șters imaginea și apoi am venit altădată să fac același cadru.

O.M.: E important ca fotografia brută să fie aproape perfectă sau, totuși prin editare o faceți așa cum vă doriți?

D.B.: Fotografiez în format RAW, iar în această opțiune cadrele ies brute, dar cu mai multă informație decât un cadru JPEG. Ulterior, cu editarea, se pot obține rezultate chiar spectaculoase în rezultatul final al unei fotografii. De aceea, un cadru RAW are nevoie întotdeauna de o editare, față de un cadru JPEG, care poate rămâne așa după ce s-a realizat, indiferent că e făcută cu telefonul sau cu aparat foto.

O.M.: Sunteți axat pe editare?

D.B.: Da, fiindcă mai am fotografii care încă nu sunt editate și de aceea pun accent și pe editare, fiindcă în arta fotografică și editarea contează destul de mult.

O.M.: Când fotografiați căutați să aveți și lumina corespunzătoare?

D.B.: Da. Un alt aspect important în fotografie e momentul zilei când se fotografiază, fiindcă de obicei nu se fotografiază în timpul zilei, pe soare puternic. Cele mai bune și reușite cadre se fac dimineața, la răsărit sau după răsărit, precum și seara înainte sau după apus. La așa-numitele Golden Hours sau Bleu Hours, atunci când cerul redă un colorit deosebit. Atunci, fie ca e o fotografie de natură sau de peisaj, sau o fotografie urbană, dă un aspect deosebit cadrului final.

O.M.: Contează să ai talent în a fotografia sau doar aparat foto și exersarea?

D.B.: Contează în primul rând persoana și ochiul din spatele aparatului, totuși. Fiindcă, dacă ne gândim, sunt persoane care investesc enorm de mult în aparatură și se miră că nu au cadre reușite. De aceea, practic se începe cu partea de jos, astfel încât, oricine dacă trece prin toți acești pași de învățare în fotografie, poate să ajungă la nivelul meu.

O.M.: Cum putem să ne dezvoltăm ochiul fotografic despre care ați vorbit?

D.B.: Prin abordarea unghiurilor mai deosebite, adică să creăm cadre care nu sunt banale, și prin realizarea unor cadre care, prin perspectiva luată, se deosebește față de alți fotografi care ar fotografia același subiect.

O.M.: Văd aici fotografia cu mențiunea onorabilă care a câștigat la Salonul Internațional de Artă Fotografică Câmpina 2024. Cum a fost realizată?

D.B.: Este făcută anul trecut, vorbim de 2024, în Piața Catedralei, la Târgul de Paște. Este un cadru cu expunere lungă de 10 secunde, care surprinde mișcarea caruselului copiilor, iar pe fundal se poate observa Catedrala Ortodoxă Veche. La acest gen de fotografie, este necesar și indispensabil trepiedul pentru a realiza un astfel de cadru, indiferent că vorbim de fotografie cu aparatul foto sau cu telefonul.

O.M.: Când ați fotografiat, v-ați gândit că poate fi premiată?

D.B.: M-am gândit că, fiind un cadru cu expunere lungă, ar putea capta atenția juriului și am fost și eu surprins să primesc răspunsul că o primit mențiunea onorabilă.

O.M.: La expoziția aia ați participat cu mai multe fotografii?

D.B.: Da. De obicei cu patru fotografii per secțiune se acceptă. Era la secțiunea Color, am participat cu patru și doar cu aceasta am fost premiat cu mențiunea onorabilă.

O.M.: După ce criterii alegeți fotografiile cu care participați la expoziții?

D.B.: Indiferent că vorbim de expoziția pe care o avem aici, în fața Primăriei, sau că vorbim despre alegerea fotografiilor pentru saloanele de artă fotografică, le aleg practic cu sufletul. Dacă particip la secțiunea de Natură și am multe fotografii și limita e doar patru fotografii la secțiunea respectivă, aleg cu greu care să le trimit, fiindcă am multe bune. Până la urmă aleg patru și trimit. Aleg singur, le trimit, se înscriu la salon și acolo există juriul care face trierea fotografiilor și trimit mai departe în finală care cred ei că au îndeplinit punctajul maxim. Și de-acolo odată ajunse în finală, unele primesc mențiuni onorabile, sau medalii de aur, argint, sau bronz.

O.M.: Cu aceeași fotografie puteți participa la mai multe expoziții?

D.B.: Da. Dacă, de exemplu, particip la Salonul de Artă Fotografică de la Câmpina să spun cu o fotografie, cu aceeași fotografie pot să particip și la Salonul de Artă Fotografică din Suedia. Nu pot participa de exemplu cu aceeași fotografie în anul următor din nou la aceeași expoziție, trebuie să difere.

O.M.: La ce expoziții naționale sau internaționale doriți să participați în acest an?

D.B.: La Salonul de Arta Fotografică ONYX 2025 am avut trei fotografii acceptate în salon, la două secțiuni: Color și Travel. De asemenea, urmează să primesc răspuns și de la Salonul Foto din Suedia, de la Malmö, unde de asemenea am participat la două secțiuni. De altfel, pe parcursul acestui an voi mai participa și la alte saloane, atât din țară, cât și din străinătate.

O.M.: Pe site aveți fotografii pentru vânzare?

D.B.: Da. Fotografiile puse sunt la o calitate mai mică, fiindcă nici site-ul nu acceptă o capacitate a fotografiilor așa de mare. Astfel, fotografiile care le uploadez acolo sunt la o capacitate mai mică. Dacă cineva dorește, indiferent de secțiune (Natura, Peisaj sau Fotografie Urbană), să îmi cumpere o fotografie ca ulterior să și-o poată înrăma, indiferent dacă vorbim de un format A4 sau A3, eu trimit cumpărătorului fotografia la rezoluție înaltă, în format original.

O.M.: Ce părere aveți despre Inteligența Artificială în arta fotografică?

D.B.: Da, deja am văzut diferite rezultate în fotografie cu inteligența artificială și nu sunt de acord, nu-mi place așa ceva, în care inteligența (artificială) să denatureze atât de mult realul. Într-un cuvânt, nu îmi place, nu-s de acord, nu aș folosi inteligența (artificială) pentru a-mi crea cadrele, nici vorbă.

O.M.: Ar putea inteligența artificială să preia acest domeniu?

D.B.: Eu sper că și alți fotografi din lumea asta să conștientizeze că inteligența (artificială) în ramura asta nu e ok și că dauneaza vizualului atât de mult.

Olga Mațarin -

studentă Jurnalism UAV