CORINDA, CORINDAT, COR, BANDA LA MACEA DIN PUSTA ARADULUI

editat de ARQ • 25 Dec 2021 • 0 Comentarii

De 125 ani, Corul mixt al Bisericii Ortodoxe Macea (dirijor ing. Valer Muler) încântă auditorii cu pricesne şi colinde. Corul mixt al acestei biserici nu s-a pierdut în negură de vremi, ci, din 1896 a dăinuit prin credincioșia măcenilor (primul dirijor fiind Teodor Otlăcan, care era şi crâsnic). Apoi, în vremi de bătaie a venit ca dirijor învățătorul Ilie Văcaru și a înființat un cor pe patru voci. Placheta din 2008 și Crucea din curtea bisericii cu numele coriștilor confirmă faptul că un popor nu poate trăi fără slujire și prin cânt unei convingeri. Să ningă peste creştetul lor la Corindat cu banda, cu Linu-i lin Florile Dalbe!

CORINDA, CORINDAT, COR, BANDA LA MACEA DIN PUSTA ARADULUI

Anul acesta se împlinesc 125 de ani de la primul cor bărbătesc, pe două voci (1896) înființat la Macea de către Todor Otlăcan. A urmat alt cor, pe patru voci înființat de Ilie Văcaru, învățător (în vreme de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial – 1933). Același dascăl înființează și un cor mixt. Însă acestea nu durează mult, începe războiul, este concentrat și dirijorul.

În existența lor, corurile au dat răspunsuri liturgice în biserică sau au participat la diferite evenimente laice ori de alt rang bisericesc (în anul 2008 a fost o aniversare și s-a dezvelit o cruce în curtea bisericii pe care sunt trecute nume de preoți, coriști, dirijori.

Din vechi repertoriu alegem câteva cântări: Multe patimi, Din tinerețile mele, Catavasiile, Antifoane.

Printre slujitorii Bisericii Ortodoxe de-a lungul vremii se numără şi două familii: părintele Florian Petrila (1822-1850), Nicolau Petrila (1850-1901), Ladislau Petrila (1901-1918) iată, trei generaţii din aceeaşi familie. O altă genealogie, familia Bragea: Georgiu Bragea (1822-1848), Georgiu Bragea-fiu (1848-1891), Georgiu Bragea, nepot (1891-1901).

Câțiva cântăreți de strană: Tămaș Pavel, Bodonea Marcu, Crișan Mihai, Tolan Teodor.

Vechi de sute de ani când săniile spulberau neaua şi băteau uliţele, iar caii împănaţi trăgeau din clopoţel să iasă găzdoii afară, acest obicei al colindelor nu s-a alterat, din contră!

Veniţi la Arad, la Târg, Banda a cântat cu Cete de fete şi feciori din Ansamblul Edera, cu saxofon şi dobă, corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zădii, sumane, păntăloni priceşi, căbaturi.

Macea este o comună multietnică și multiconfesională! Și celelalte biserici au corurile lor (baptiști, Adventiști). La nemții din sat se mergea cu Viflaimul, nu se corinda.

O practică foarte veche

Practicarea Corindatului cu banda este foarte veche. Se corindă în grup și se acompaniază cu instrumente de suflat ori acordeon. Banda e un localism și diferă de peiorativ „bandă de hoți”. Această practica o găsim și la sărbătorile onomastice (Santiion, Sanjorz, Sfântul Nicolae ori Vasile).

Corindele sunt foarte vechi și se cântă și azi ca un Dar și cu har divin. De asemenea, Mersul cu Steaua nu s-a pierdut. Nici obiceiul de a perifraza prin persiflare de Anul Nou sau în corinde care nu se cântă, ci se declamă. Exemplu:

„Noi merem a corinda

Cu oița de-a făta

Și oița pică-n chină

Şi pruncii o trag ghi lână!”.

E un obicei vechi, străbun şi îndătinat la Macea. Printre primii corindători, de peste 50-60 de ani, îi amintim: Tolan Traian, Cazan Petru, Mercea Ioan, Şiclovan Ilie, Creţu Gheorghe. Viorel a lu’ Bou era dus ca şi Guda cu sacul!

Corindatul începea în Ajun, şi se pornea de la un capăt al satului. Cu banda şi cu sania, dacă vremea nu era prielnică. Feciorii colindau, fetele aşteptau acasă, ca să-şi poată dovedi puritatea, sufletul neîntinat şi bucuria primirii colindătorilor.

Florica R. Cândea,

UZPR Arad