Din perspectiva unui proiect „Macea 640”, pe care l-am discutat în principiu cu dl. primar Ciprian Gheorghe Otlăcan, ne facem o datorie de suflet să readucem pe masa consătenilor bucate trase de păr din fiocu mesii, după cunoscuta zicală: „Plăcinta n-o zgodeşti nici dacă preuteasă eşti”.

♦ Mâncăruri din postul Paştilor:

- şelată cu zămăchişe

- zamă di păsulă

- zamă di crumpe

- zamă di părădaică

- zamă di curechi acru

- zamă di crumpe cu boţi

- zamă di părădaică cu perinci

- zamă di şelată

- lobodă cu zeamă

- zămăchişe

- crumpe în dobă

- crumpe în păntăloni

- crumpe sfârâite

- crumpe cu boţî

- crumpe cu oloi di ludaie

- grâu fiert

- lobodă groasă

- mălai

- mălai dospit

- mălai coardă

- nudli (puţişoare)

- oloi di ludaie

- păsulă groasă

- păsulă cu rântaşi

- păsulă groasă cu sfărmuri şi tăiţăi laţi (pona-bohnen nudel, din germ.)

- perinci gros

- pită cu oloi

- rupte din pită fripte în oloi

- sos di ai

- sos acru di ceapă

- sos di hirean

- sos di părădaică

- sos di morari

- sfărmuri

- şelată groasă

- şelată di legume

- taşte cu prai

- taşte cu sfărmuri

- taşte di zamă

- tăscuţă cu curechi

- tărhană

- tăiţei laţi

- tăiţăi străcuraţi sau tăiţăi storşi

- tăiţăi cu mac, nucă, gris

- tăiţăi sfârâiţi cu sfărmuri

- şelată di curechi mănănţăl

- acrituri di părădăicuţă verzi, di lebeniţă, di piparcă ghiobă cu curechi mărăuţal

Primăvara, care coincide cu postul Paştilor, se consumau produsele rămase din iarnă, afumate (şunca de Paşti). Dar crudităţile aveau să ia locul bucatelor: zama d’i borşeu cu boţi, ceapa verde, curechi d’i ludaie cu zămăchişe, zama d’i păsulă, păsulă cu rântaş. În zilele de miercuri sau vineri sau pe perioada postului se gătea: zamă d’i crumpe, tăiţăi laţi, cu brânză şi sfărmuri molcuţe, crogne dospite, tăiţăi cu mac şi nucă.

Măistoritul mălaiului. Se făcea din pisat opărit care se răcea apoi se dospea cu drojdie şi sare. Când era dospit se cocea în dobă sau cuptori până era ruminit. Apoi se servea cu prai, cu brânză ghi oaie tăiată pătrăţele. Sau cu must din vin, smântână. Iar în loc ghi pită cu tocăniţă de pui. Se ducea vara la secere cu compot ghi vişine.

Se mai mânca molcuţă de post, tărhană de gris fără ou, coapte şi rupte ghin pită fără ou în oloi, crumpe coapte în dobă şi unse cu oloi ghi ludaie.

Măistoritu chisăliței. Se făcea dintr-o o mână de tărâţe sau fărină de mălai care se fierbea în cinci litri de apă. Se acrea cu aluat ghi pită până se umfla apoi se limpezea sau clătărea. Aluatul de pită se ţinea la răcoare de la un rând la altul să nu îngheţe.

Tăscuţe se făceau din aluat cu ouă de casă şi se tăiau din pături, cu cuţit sau pinten. Erau folosite în zamă de vacă sau oaie, care lăsa său şi nu trebuiau să fie scăpate din lingura de servit. De aceea, tăiţeii, ca să nu se lipească de buze, erau înlocuiţi cu tăscuţe, iar supa cu tăiţei musai era să fie servită foarte fierbinte. Acestea se mai foloseau şi-n alte zămuri: de crumpe, de păsulă de uscat, părădaică, cărărabă, carfiol.

Tăiţei laţi, storşi, aluat stors, adică strecurat; se făceau, de obicei, din două ouă şi o găuace de apă, altfel unele zămuri nu îi primeau, se întăreau la fiert, exemplu zama de părădaică. Şi apa adăugată economisea un ou. Se întindea pătura, mai groasă răsucită, se tăiau mai lat cu un cuţit foarte bine ascuţit. Se fierbeau în apă sărată apoi se storceau-strecurau. Era mâncarea de peste săptămână şi-n zile de piaţ – miercurea când se găseau muieri mnenţoaie cu brânză dulce sau sărată de vândut. Se serveau şi cu gris, brânză dulce, sărată răzălită (în perioade când nu era post), cu sfărmuri – prezli, la păsulă groasă.

Peştele era o raritate, doar cei ce umblau la oraş sau la potică la Curtici mai puteau cumpăra, şi se consuma în post.

Crumpe cu boţi. Se taie o ceapă-bucăţi foarte mici. Se căleşte puţin, apoi se adaugă câţiva cartofi tăiaţi cubuleţe şi se amestecă. După câteva minute se pune / lingură boia şi apă. Se adaugă sare, după gust. Se pune pătrunjel şi se lasă la fiert.

Într-un bol se pune apă, făină şi ou, se prepară o compoziţie nu prea moale.

Când cartofii sunt fierţi, se adaugă compoziţia de mai sus, luând cu lingura (găluşte). Se lasă să fiarbă câteva minute.

Coapte din pită. 1 cană mare apă călduţă / lingură sare; 1 pachet(mic) drojdie, făină cât cuprinde.

Se amestecă până se obţine un aluat nu prea moale.

Se lasă compoziţia 15-20 minute într-n bol acoperit apoi se întinde şi se taie în pătrate de 10 cm. Se pun la prăjit într-o cratiţă cu ulei, la foc potrivit.

Mămăligă cu must. Se face o mămăligă groasă din cucuruz de anul acesta (sau pisat). Se acoperă cu un dosoi, să stea caldă. Se ia din cămară, de pe stelaj, o iagă de must şi se toarnă lângă sau peste mămăligă (mustul este primul „prai” mai moale, care începe să se închege când se face, praiul în căldare).

Crumpe în păntăloni. Se pun în dubă sau cuptor crumpe cu coajă. Se coc până coaja se rumeneşte. Se scot, se pun pă un blid. Se servesc cu oloi di ludaie, di ruje, cu măr sau clisă crudă, pusă în saramură.

Oloiniţa şi făcutu oloiului ghi ludaie. Sămânţa de dovleac se introducea în cuptor şi se prăjea. Apoi se introducea într-un coş, se pornea oloiniţa (la moara Sânmartin) şi curgea un fel de mălai, ca şi halvaua.

♦ Mâncăruri de Paşti

Gustare de Paşti modern

- zamă di pui

- zamă din cărmăladă

- carne cu ou

- carne friptă în dobă

- carne fiartă

- cărmăladă

- coaste în dobă cu curechi acru

- crumpe zdrobite cu furchița - pireu

- fâşirt

- rulată di carne

- ţâmpi din zamă

- ţâmpi di pui cu ou

- dunţuri di vişine, di prune, di struguri, di prune botoşele, di cireaşă

- acrituri di părădăicuţă verzi, di lebeniţă, di piparcă ghiobă cu curechi mărăuţal

De Paşti, era nelipsit mielul, dar gătit simplu, friptură şi tocană. Ca supă, era supa de găină cu gârtene sau de porc cu tăşcuţe.

Ciorbă ţărănească. Avem nevoie de: zarzavaturi, ceapă, mazăre, fasole verde, varză, carne, smântână. Se dunstuie zarzavaturile, ceapa şi se adaugă carnea. După ce carnea a fiert pe jumătate se adaugă celelalte ingrediente. Smântâna se adaugă la sfârşit, după gust.

Tăiţei de duminică – erau tăiţeii subţiri ca firul de păr, galbeni ca aurul. Se folosesc şi azi, dar nu ca şi acei fără coloranţi, sintetici. Erau fierţi doar în zămuri fine, de găină, pui, gâscă, raţă, la sărbători de peste an. Se tăiau din pături speciale de aluat şi lăsaţi la zbicit.

♦ Reţete d’i ... cuptori cu fărină... cât cuprinde

- chifle cu prai

- chifel sucite-n ţucur

- colaci

- foi di pişingher

- foi cu sologari

- plăcintă tăiată cu pintenu

- plăcintă coardă

- pişcotă

- tortă

- cuglof

Deserturile erau compuse din aluat făcut în casă (dospite, coardă cu mac, nucă, prai, brânză, cuglof sau chifle cu prai). Apoi, erau „sucite-n ţucur” (un fel de chifle dar nu dospite decât puţin, tăvălite în zahăr), plăcintă cu măşina (în forme), plăcinte cu miere, cu mere, cu brânză, nucă sau mac, doauă păstăolaltă, cremeş, pogăciţă (astea la tăiere de porc), turtele cu „fărină” cât cuprinde, şi cu sologari, plăcintă cu fragi, tăiete-n forme, cu ţucur deasupra sau nucă.

Ca un deliciu, era mălai-coarda (plăcintă cu mălai şi prai), rupte-le din pită, ploţu, pişcota, plăcinta dulce cu ludaie, curechi, brânză dulce şi torta. Mai târziu, „Călin” şi „Televizor”.

Tort ţărănesc. 10 ouă, 10 linguri făină, 10 linguri zahăr. Cum se face? Se separă albuşurile de gălbenuşuri, se bat spumă, cu zahăr, se adaugă apoi gălbenuşurile şi făina.

Crema: 6 ouă, unt (200 gr.), o cană de zahăr, cacao. Cum se face? Se fierb, aburi, ouăle cu zahărul, până se îngroaşă, apoi se adaugă untul şi cacaoa.

Sucite-n ţucur. Se face un aluat ca de cozonac, se lasă puţin la dospit, apoi se întinde şi se fac fâşii din aluat (se strânge în mână ca să devină ca nişte beţişoare). Acestea se rup din loc în loc, se răsucesc şi se tăvălesc în zahăr, nu înainte de a se da prin ou, ca zahărul să se prndă. Se coc în cuptor.

Cozonac, Kuglof (din germ .Kugelhupf, Gugelhupf prov. de la germ. Gugel, glob)

Cum se face: se înmoaie 25 gr. drojdie fărâmiţată cu furculiţa cu 200 ml lapte călduţ şi două linguri făină, şi se lasă la rece.

O altă cantitate de făină, aproape un kg se pune într-un vailing, se bat trei ouă, restul de lapte călduţ şi puţină sare, un vârf de cuţit, se frământă cam un sfert de oră, dezlipind mereu aluatul de pe marginea vailingului.

Un sfert de kilogram de unsoare, margarină, ulei, unt, de preferinţă unt, se amestecă cu prima compoziţie, o mână de zahăr tos, cam 150 grame şi se frământă din nou până aluatul se desprinde uşor de pe marginea vailingului.

Se împarte frumos cu mâna şi se adaugă cacao sau scorţişoară, stafide, apoi se omogenizează şi se pune în castron sau o forma specială de cozonac, cu caneluri. Aici se lasă la dospit o oră. După care, crescut fiind, se dă la cuptor trei sferturi de oră.

Se scoate din cuptor şi se unge cu ou bătut să sclipească frumos coaja. Se serveşte felii, cu zahăr pudră.

Prof. Florica R. Cândea