Paștile este precedat de Săptămâna Patimilor (însemnând Libertate, Thanatos și Passione, moarte întru Paștile la creștini suferință). Este o Sărbătoare a Trecerilor care premerge Învierea. Ca un pelerinaj la Sfânt Mormânt, Noaptea de Înviere este o Sărbătoare prin care Întunericul este înlocuit cu Lumina Sfântă. Înconjurul Bisericii și glasul clopotelor vestesc Învierea. Prapori negri și lumini, însoțesc ritualul.

„Și clopotele bat în sat/A înviat/a înviat/Hristos, Hristos/Hristos a înviat" (unul din cele mai vechi texte de Priceasna care se mai cântă în satul natal, Macea).

De fapt, toaca este acum înlocuită cu aceste cântări, desigur „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând " are, la fel, variante locale pe diferite „glasuri", voci (se cunoaște ca fiind cel mai priceput localnic care bătea toaca a fi Ioan Chișeuan, bătrânul, iar cel mai priceput cântăreț bisericesc, nonagenarul Tolan Traian, Pirchița).

Descântecul de toacă,  persiflator, oarecum, este unic, credem, în aceste părți:

„Bate Toaca, broaștile/ Că mâne îs Paștile" cum, de altfel, mai sunt în sat, alte obiceiuri, care au vecuit și rezistat anilor.

De fapt, ce ne aducem aminte, acum, de atunci, fiind prunci? Sărbătoarea de Paști însemna haine noi, plăcinte (torte, cu glof,), bucate (fripturi, sosuri, supe galbene, caș, șoancă, pită moale), jocuri de primăvară, la Pețu-n Dâmbă (cucuvama, de-a puricile, de-a bumbii, de-a lopta-n cocoare, lopta-n răvaș, libodu s.a.). De altfel, sunt elocvente toponimele unde sătenii se adunau și serbau anumite evenimente care intră în această atmosferă (de exemplu, La Misarnița, la Chisalița, se cumpăra carnea) iar Locu Piațului (actual Parc Central) era căutat de cei mai înverșunați „ciocnitori" de ouă roșii (vopsite musai cu coji de ceapă).

Ciocnitul ouălor, cu sutele, se practica, în după-amiaza primei zile de Paști și consta în anumite... faze... p-a dus-a, p-a spartea, p-a mâncatea, dar cei mai abili, foloseau ou cu ghioanta (sacâz) introdus în ou, cu un ban de un leu, astfel rezistența era asigurată!

Unul dintre cei mai inveterați ciocnitori de ouă roșii a fost profesorul Gheorghe Crețu, care, prin anii 1970 a dus... peste optzeci de ouă, (86) pe care, le-a dat copiilor de la Castel, să le servească la cină. 

Deloc legendă, ci pur adevăr este faptul că în sat, la casa cu numărul  314  locuiește Petru Socaci, n.1936, fierar de meserie (căuaci) care a... potcovit... ouă în 1990, iar povestea sa a făcut ocolul țării, în special în Austria (azi, un ou potcovit se află în miheiul, atelierul său din Macea, la loc de cinste cu premiile și distincțiile obținute).

Tot de Paști, se îndăluia jocul, după perioada de post. Jocul era, de obicei tocmit la o gazdă de joc, în funcție de felul cum se înțelegeau, între ei tinerii. La intrare, se plătea cinci lei, baci Iosov era la ușă și nana Florița.

Pe centru, unde, ca pe un corso local, veneau diferiți târgoveți (dar erau și localnici) care vindeau tucur nucă (nugat de la baba Lenca (Halavișcă doi la leu (halviță), debreten cu mititei, snecala cu bautura /suc galben /roșu numit craca (la Sânmartin).

Paști sau Paște?

Greu de crezut, greu de spus!

Și totuși.....

Ești sau nu „cool" de pronunți „Paște fericit"... de Paști?!

Depinde!

Consultând dicționarele vremii, am avut satisfacția (dacă mai era nevoie) de a constata că forma „Paști" era folosită încă din 1575 (Dosoftei), 1589 (Coresi), 1896 (Lazăr Șăineanu), 1929 (Alexandru Graur).

Sărbătoarea de Paști a influențat/inspirat scriitorii  români (care nu au stat deoparte ) și au creat compoziții inedite pe această sacră temă). Elocvente în acest sens sunt următoarele creații, capabile să transmită, sublim, un mesaj liric: Învierea!

„Prin pomi e ciripit și cânt/ Văzduhu-i plin de-un roșu soare/ Și sălciile-n alba floare/ E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-Nvierii” („La Paști”, George Coșbuc);

„Inviere/ E sărbătoare pe câmpie, prin suflete-sărbătoare/ Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare/ Sunt Paștile... " (Octavian Goga a publicat aceste versuri, mai întâi în revista Luceafărul, la 1 mai,1907, cu titlul „Înviere”, apoi în volumul „Ne cheamă pământul”, 1909,cu titlul „E sărbătoare”).

Însă, versuri de o chemare lăuntrică aparte a scris Alexandru Vlahuță:

„Voi, toți ce-ati plâns în întuneric/ Și nimeni nu v-a mângâiat/ Din  trista voastră-ngenunchere

 Sculați/ Hristos a înviat!".

Despre „Cum din mormânt răsare/ Hristos biruitor" (Eminescu) au mai scris, în literatura română: Vasile Alecsandri, Nechifor Crainic, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Mihail Codreanu, Maria Cuntan, Ion Pillat, Alexe Mateevici, Duiliu Zamfirescu, Vasile Militaru, Tudor Arghezi, Panai Cerna s.a.

În concluzie, Sărbătoarea Paștilor, semnifică Lumina, după trei zile de Întuneric. Azimile, Libertatea, Supliciul ies acum din bezna Drumului Crucii și ne îndeamnă la Puritate. Coșurile lăsate de Iepurași, cu ouă roșii sau de ciocolată, își au rădăcini vechi în Franța sau Germania și înseamnă ofrandă. La fel, sacrificarea imediatului animal, oul/pasăre, mielul blând din Cina cea de Taină, înseamnă Jertfă!

Din acest colț de pagină, vă doresc Sărbători Luminate cu pacea lui, a cerului divină!

Ilustrăm acest material cu Foto din Arhiva personală (aranjament, Adina Matei).

Florica Cândea - UZPR Arad