1. ”DERBEDEU”.

Desigur, domnule Sever Jurca, ați bagat de seamă că am pus cuvântul ”derbedeu” între ghilimele, atunci când vorbeam despre Viktor Orban, adică era o metaforă prin care am intenționat să spun că Ungaria (aidoma oricărei alte țări foste comuniste) semăna imediat după 1989 cu un pușcăriaș, care a făcut 45 de ani de închisoare și pe care, acum, după liberare, familia, adică Europa, îl reprimește în sânul ei, condiționându-i, cumva ca de la sine înțeles, să se dezbare de năravurile murdare (furtul, minciuna, corupția, demagogia, xenofobia, etc.), dobândite în atâția amar de ani de stat ”la mititica”.

2. IMIGRANȚII.

Când eram un copil mic, mi se părea că strada mea era cea mai frumoasă din tot satul! Apoi am mai crescut și am plecat la școală și atunci aveam impresia că la marginea satului meu (Prunișor) se termina lumea. Pe urmă am ajuns la liceu, la oraș și mi se părea că Sebișul (cu poetul Mihai Beniuc cu tot) e buricul pământului. Mai târziu am fost trimis de liceu la mare sau la munte, unde reprezentam (împreună cu alți elevi arădeni) revistele școlare ale Aradului în taberele naționale și atunci eram încredințat că județul nostru e cel mai valoros. După revoluția din 1989 am trăit vreme de 10 ani în Germania și în câteva rânduri i-am făcut pe nemți să privească admirativ cultura României. Probabil că, dacă soarta m-ar fi purtat în SUA, le-aș fi demonstrat la un moment dat americanilor superioritatea literaturii și filmului făcute în Europa. Iar dacă, în Statele Unite fiind, ar fi apărut pe cer extratereștrii, aș fi uitat imediat de satul meu, Prunișor, de orașul Sebiș, de județul Arad, de țara România, de continentul Europa și aș fi fost mândru că aparțin rasei umane de pe Planeta Pământ!

Iată deci, cum în decursul unei vieți, conștiința mea s-a lărgit mereu.

Când poporul lui Israel a părăsit Egiptul (țara robiei), Dumnezeu i-a poruncit laconic: ”Să nu uiți niciodată, că și tu ai fost cândva STRĂIN în Țara Egiptului”.

Și, dacă privim azi cu atenție, putem observa că acești IMIGRANȚI (străini) sunt pentru noi, europenii, de fapt, mană cerească. Priviți numai cu ce penurie de forță de muncă se chinuie acum, după Brexit, Marea Britanie, când nu mai sunt imigranți, care să facă muncile cele mai sordide și mai prost plătite. Sau gândiți-vă la ”natalitatea negativă” cu care se confruntă (și se va confrunta tot mai acut!) ”bătrânul continent”. Și nu mai departe decât România, dacă dorește să-și dezvolte cu adevărat infrastructura rutieră (multvisatele autostrăzi!!!), va trebui să aducă masiv imigranți cu care să construiască șoselele.

Căci noi, românii, ne găsim azi exact în situația în care era Germania după cel de-al doilea război mondial, când a reușit ”să renască” doar datorită politicii înțelepte de a aduce ”Auf Deutschen Boden” (pe pământ german) milioane de ”GASTARBEIRERS” (muncitori oaspeți) din Turcia, Iugoslavia și Grecia, străini cu care și-au reconstruit autostrăzile și fabricile bombardate. Și care IMIGRANȚI acum, cu moscheile lor musulmane și bisericile lor ortodoxe dau forță, prosperitate și diversitate Germaniei.

Ideologia tribală, izolaționistă, clamată demagogic de către Viktor Orban, nu mai este eficientă în secolul XXI nici măcar în Noua Guinee, căci până și papuașii au înlocuit tobele și focurile rituale, ce le serveau pentru comunicare de mii de ani, cu banale Smartphone-uri și internet de mare viteză, oferit lor prin puzderia de sateliți cu care Elon Musk a împânzit orbita Planetei Pământ.

3. LGBTI.

Tot la aproximativ zece mii de nașteri Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, face să se nască un copil homosexual, sau cu Down Sindrom sau cu autism.

Față de această stare de fapt omenirea, de-a lungul vremurilor, a luat diferite poziții. În Sparta erau aruncați în prăpăstii, în alte cetăți luminate ale Greciei antice (Atena, Teba, Rhodos, Lesbos) acești tineri erau priviți ca ceva firesc, ori chiar ca privilegiați ai zeilor. Și tot la fel au fost tratați și în tolarantul Imperiu Roman.

Și doar în vremurile noastre, un Adolf Hitler a imaginat pentru ei o ”soluție finală” (”Endlösung”).

Eu, care am cunoscut atât în Germania, cât și în România destui homosexuali și lesbiene, pot să vă asigur că sunt de un nivel intelectual, de o hărnicie și de o cinste cu mult peste medie, iar ca și talente artistice sunt strălucitori. Și dacă, prin absurd, i-am scoate din istoria culturii umanității (Sapho, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Shakespeare, Oskar Wilde, Marcel Proust, Andre Gide, Virginia Woolf etc.), credeți-mă că s-ar cam dărâna construcția.

Și să vă mai dau un argument, d-le Sever Jurcă: că vor Viktor Orban și Jaroslaw Kaczynski  sau nu vor, în maxim 100 de ani procesul globalizării va cuprinde tot globul (similar traseului după cum v-am vorbit despre lărgirea conștiinței mele) și pe toată Planeta Pământ în Anul Domnului 2122 se va vorbi o singură limbă și acea limbă nu va fi nici maghiara și nici poloneza, ci ENGLEZA.

Și în acel SAT PLANETAR, în care toată lumea va vorbi o singură limbă, dacă vreun popor va mai avea ambiția să-și afirme un specific național, o identitate proprie, aceasta va fi posibil doar într-un singur mod: prin creații artistice: romane, picturi, sculpturi, muzică, etc. Or, în aceste domenii, foarte mulți LGBTI-ști sunt o forță!

Așa că, în loc să fim atât de severi și să ridicăm ziduri și prejudecăți împotriva IMIGRANȚILOR și a comunității LGBTI, poate că ar fi mai înțelept să stăm oleacă pe gânduri, domnule Sever Jurcă!

Cu stimă

Vasile de Zărand