După momentul adoptării proiectului Paşca a declarat următoarele: 

„Ideea Proiectului de lege despre care discutăm astăzi este una care a plecat de la două principii foarte simple.
În primul rând acela că Statul Român datorează tuturor cetățenilor săi același grad de protecție în fața unei amenințări. Și asta indiferent de natura relației dintre victimă și
agresor. Al doilea principiu este cel că atunci când avem deja la dispoziție un mecanism care funcționează, care și-a dovedit eficiența în practică, iar acea eficiență se traduce în vieți salvate
și traume evitate, nu există justificare pentru a nu îl folosi pentru orice persoană aflată într-o situație de nevoie.
În România preocuparea pentru fenomenul infracțiunilor săvârșite cu violență, preocuparea pentru victimele și pentru categoriile vulnerabile a crescut în ultimii ani și asta dovedește că progresăm ca și societate. Mai mult, înțelegem că avem obligația să acționăm
preventiv și nu doar în momentul de după tragedie, când tot ce mai putem face e să constatăm și să pedepsim. Acțiunea preventivă într-o situație de pericol înseamnă vieți salvate, înseamnă traume evitate sau diminuate, înseamnă recâștigarea demnității pentru
unii dintre semenii noștri. Și, de ce nu, înseamnă creșterea gradului de încredere a cetățeanului în mecanismele statului și a respectului pentru autorități și pentru acțiunea lor.
Nu poate exista o explicație rezonabilă pentru care statul prin autoritățile sale nu oferă cetățenilor săi protecție în fața unei potențiale sau iminente agresiuni, asta deși instrumentul
este la îndemână. Este o situație absurdă care trebuie să se schimbe. Violența este violență, iar gradul de apropiere sau istoricul, existent sau nu, al unei relații sociale, nu pot fi piedici când discutăm despre dreptul la viață, la integritate fizică sau
psiho-emoțională. Ordinul de protecţie va ieşi astfel din perimetrul familiei, al violenţei domestice, oferind o protecţie generală, aşa cum am propus la demararea acestei iniţiative."
Proiectul propune:
Ordinul de protecție provizoriu.
● se emite imediat de către polițist, la cererea victimei, a tutorelui ori a reprezentantului legal al acesteia, dacă din evaluarea situației de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârșirea unui alt act de violență îndreptat împotriva victimei, care îi pune în pericol viața, integritatea fizică ori libertatea acesteia;
● se aplică pe o perioadă de cel mult 5 zile;
● poate cuprinde una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
o evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, (altele decât situațiile familiale), o reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuința comună; o obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; o obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; o interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; o obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, documentele în care acestea sunt înscrise precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia;

● este supus confirmării de către procuror; dacă apreciază necesar, anterior confirmării, procurorul poate asculta victima pentru a-i aduce la cunoștință măsurile care au fost dispuse, conținutul lor şi posibilitatea de a renunța la acestea;
● poate fi contestat la instanța de judecată competentă potrivit legii în termen de 48 de ore la emitere; contestația se judecă în regim de urgență şi cu citarea părților.
Ordinul de protecţie:
● persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței (personal sau prinreprezentant legal) emiterea unui ordin de protecţie;
● cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror şi de reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor.
● ordinul de protecţie poate cuprinde una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: o evacuarea temporară a agresorului din locuința comună; o reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuința comună; o obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; o interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; o obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
o interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; o obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, documentele în care acestea sunt înscrise precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia. o Instanța de judecată poate dispune şi alte măsuri, de exemplu, consilierea psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile legii.

● durata măsurilor dispuse este stabilită de instanța de judecată, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului;
● judecata se face de urgență şi cu precădere, asistarea victimei şi a agresorului fiind obligatorie; în caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părților.
● hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului.
● revocarea ordinului de protecţie poate fi solicitată, în condițiile stabilite de lege, de persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie;
● prezenta lege nu împiedică aplicarea prevederilor Legii nr. 217/2003, atunci când acestea sunt incidente.