„Parte din această presiune este, clar, legitimă, ea vine din dezbaterea democratică.

Dar o altă parte ține în mod vădit de manipulare, una fabricată cu intenția de a influența emoțional, de a semăna neîncredere în instituții, de a decredibiliza candidați sau de a discredita democrația românească în ansamblu”, susține europarlamentarul arădean.

Conform acestuia, de cele mai multe ori, această propagandă, aceste acțiuni ostile de dezinformare și manipulare, nu au origini locale. Ele vin din exterior, mai exact dinspre est. „Și ele nu sunt noi, ci sunt bazate pe exact aceleași principii pe care le folosea și fosta Uniunea Sovietică, doar că acum ajung la noi ambalate în meme-uri, clipuri virale, sau postări cu emoticoane...

Recent, ne-a fost readus în atenție un manual de dezinformare atribuit KGB-ului din anii ’80. Este, de fapt, o colecție de metode și principii de manipulare, menite să submineze statele democratice din interior, folosindu-se de libertatea presei, de pluralismul de opinii, de frustrările sociale și de vulnerabilitățile individuale. Totul cu un scop clar: dezbinarea, subversiunea.

Celor care doresc să cunoască mai în detaliu metodele KGB de distrugere a unei țări din interior le recomand cărțile lui Vladimir Volkoff, Pierre Conesa, sau ale lui Roger Mucchielli, pe care mă bazez și eu când scriu.

Ce vreau să spun însă, în primul rând, este faptul că Rusia de azi nu diferă de URSS-ul de ieri nici prin metode și, dacă stăm să ne gândim, nici prin altceva fundamental. Vorbim despre același stat criminal și corupt, ostil occidentului din care România face parte și ostil democrației.

Schimbările care s-au produs, însă, au avut loc la nivel de mediu al comunicării!

În locul ziarelor și al radiourilor infiltrate avem acum TikTok și Facebook, sau chiar YouTube. În locul agitatorilor de partid avem influenceri plătiți prin firme obscure. În locul teoriilor marxiste avem suveranismul agresiv, revizionismul istoric și antioccidentalismul. Dar esența este aceeași: folosirea libertății occidentale pentru a o distruge din interior.

De aceea, în textul de față vreau să expun, pe rând, câteva dintre tehnicile clasice de dezinformare descrise în manualele sovietice și preluate azi de Rusia, adaptate contextului digital. Mai mult decât să fac un inventar, însă, vreau să ofer o armă! Vreau să vedem împreună cum putem recunoaște aceste tehnici și cum ne putem proteja de ele, pentru a alege și, mai ales, pentru a continua să trăim liberi.

Tehnica amestecului de adevăr și minciună

Aceasta este cea mai periculoasă formă de propagandă: pornește de la un sâmbure de adevăr, apoi construiește o narațiune falsă în jurul lui. Exemplu: o nemulțumire reală față de clasa politică este transformată într-o justificare pentru a cere retragerea României din NATO sau din UE.

Cum ne apărăm: Orice mesaj care pleacă de la o problemă reală, dar propune soluții radicale, antioccidentale, trebuie privit cu suspiciune. Soluțiile radicale nu sunt soluții, ci sunt capcane.

Crearea de inamici falși

O altă tehnică clasică: creează un inamic imaginar (ONG-urile, Bruxelles-ul, George Soros, UE) și canalizează toată frustrarea populației spre acel țap ispășitor.

Cum ne apărăm: Când un actor politic sau un influencer spune mereu că “altcineva” e de vină pentru tot, iar el nu are nicio responsabilitate, e semn de manipulare. Cine cere putere fără să ofere soluții reale nu este un lider, ci un populist.

Infiltrarea mesajului prin entertainment

Manualul KGB recomanda folosirea glumelor, bancurilor, pamfletelor pentru a strecura idei politice toxice. Azi, acest rol este preluat de meme-uri, video-uri de tip TikTok, sau parodii distribuite viral.

Cum ne apărăm: Râsul este o armă, dar și o vulnerabilitate. Verifică sursa. În spatele glumelor aparent “nevinovate” se pot ascunde campanii bine orchestrate de propagandă.

Discreditarea instituțiilor și a presei independente

Când presa critică este catalogată drept “fake news”, când justiția este numită “stat paralel”, când armata este acuzată de complot, atunci nu mai vorbim de libertate, ci de subminare a ordinii constituționale. Este o tehnică veche, perfidă și, evident, periculoasă.

Cum ne apărăm: Apărăm instituțiile democratice criticându-le constructiv, nu distrugându-le. Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a distruge într-o clipă ceea ce am construit într-o generație.

Victimizarea agresorului

Este una dintre cele mai cinice metode: când un regim autoritar este criticat pentru crime sau abuzuri, reacția este să se victimizeze: “Ni se face o nedreptate”, “Occidentul nu ne lasă” etc. Rusia folosește frecvent această tehnică pentru a justifica agresiuni externe.

Cum ne apărăm: Istoria recentă ne arată că victimizarea nu este un semn de slăbiciune, ci un instrument de manipulare.

6. Influențare prin micro-influenceri

Un fenomen nou: influenceri de nivel mic sau mediu, aparent neutri, care transmit mesaje suveraniste, antioccidentale sau pro-Rusia. Acestora li se oferă sprijin financiar sau logistic pentru a amplifica narațiuni convenabile Moscovei.

Cum ne apărăm: Urmărește traseul mesajului. Cine profită dacă acest mesaj se viralizează? Cine-ți cere să devii furios, dar nu-ți dă o soluție reală?

Propaganda vrea emoții, nu răspunsuri. Înțelepciunea cere gândire, înainte de reacții!

Pentru toate cele de mai sus, eu cred că  Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea de a dezvolta programe serioase de educație media și alfabetizare digitală, în special pentru generațiile tinere, dar nu numai! De asemenea, colaborarea cu platformele sociale pentru a bloca rețelele de troli și boți trebuie intensificată. Am mai spus asta inclusiv în Parlamentul European, și o repet!

Dar, dincolo de politici publice, este nevoie de conștientizare civica.

Fiecare cetățean trebuie să fie un filtru activ, un apărător al adevărului, un gardian al propriei minți, iar alegerile din 2024 au arătat cât de vulnerabil poate fi spațiul digital românesc. Dar și cât de puternic poate fi un electorat informat!

De aceea, încă o dată, războiul informațional dus de Rusia împotriva democrațiilor europene nu este nou. Este același vechi manual KGB, doar tradus în limbaj digital. Însă, la fel ca în trecut, și astăzi antidotul este absolut același: curaj civic, spirit critic, și, mai presus de toate, credința că adevărul contează”, a scris pe Facebook europarlamentarul Gheorghe Falcă.