Balul vânătorilor la Tălagiu (comuna Pleșcuța)
După un sezon de vânătoare cu o iarnă grea în care vânătorii au îndurat frigul și omătul pe cărările codrilor în căutarea vânatului, iată că a venit din nou vremea ca armele să tacă, să nu mai glăsuiască pe văile și culmile pădurilor de la Tălagiu, sau Tisa-Luncșoara și Hălmagiu.
A venit vremea să punem puștile în dulap pentru a lăsa vânatul să se înmulțească din nou, să-și crească o nouă generație de pui în pace și liniște după cum e legea firii. De acum și până spre toamnă nu se vor mai auzi câinii „bătând la porc în pădure” , nu va mai fi goană la mistreți, pentru că s-a închis sezonul de vânătoare cu cîinii gonitori, singurul mod de a mai putea vâna mistreț este pânda de seară sau dimineață și doar la masculi(vier).
Așa după cum e obiceiul vânătoresc la încheierea fiecărui sezon de vânătoare, toți vînătorii și gonacii unei grupe se adună pentru a petrece cu cântec, joc, voie bună și o masă vânătorescă.
Sâmbătă, 11 februarie, grupa de vânătoare de pe fondul 64 Tisa –Luncșoara-Tălagiu, a sărbătorit la căminul cultural din Tălagiu „închiderea sezonului de vânătoare”, la mistreți. Desigur au avut și muzicanți aduși de departe din Țara Moților mai precis, formația Armonik din Alba.
La petrecere au participat vânătorii din grupă, din zona Hălmagiului, Pleșcuța-Tălagiu și Pâncota. Au fost desigur și invitați printre care primarul comunei Pleșcuța, domnul Viorel Groza și doamna Raluca Groza, părintele paroh din Tălagiu, dar și prieteni sau rudele vânătorilor.
Organizatorul principal al balului a fost d-l Nicușor Floriciu (paznicul de vânătoare), ajutat de ortacii din loc, dar și de rudele lor (Voichița Floriciu, Nicoleta Gomoi, Maria Caba și alții) pentru că acești oameni simpli, dar cu suflet bun știu să fie mereu uniți și aproape unul de altul la nevoie.
Surpriza serii a fost faptul că unul dintre “gonași”, un om deosebit și îndrăgit de toți vânătorii, Săndel Gomoi și-a sărbătorit ziua de naștere, așa că formația Armonik și toți participanții, i-am cântat și i-am urat „La mulți ani!”.
A fost o seară frumoasă în care toți s-au simțit bine, cu cântece și povești de vânătoare, cu amintiri de neuitat a clipelor petrecute în stand, ori pe goană în pădurile Tălagiului ori ale Hălmagiului, alături de ortaci și de câinii de vânătoare.
Tocmai aceste amintiri și socializări fac ca legătura de prietenie între vânători să fie vie, așa cum viu este “Măria sa Codrul” care în fiecare toamnă ne primește în împărăția lui pentru a lua o parte din ceea ce natura i-a dăruit, vânatul.
Petrecerea a ținut până după miezul nopții când rând pe rând prietenii și ortacii și-au spus la revedere până la toamnă, lăsând în urmă între frumoasele păduri, Tălagiul și amintirile frumoase petrecute în acești codrii de necuprins.