Acum, imediat după vizionarea acestui film („Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”) mă simt cam cum cred eu că se simțea Isus în momentul în care ipocriții de saduchei și farisei i-au adus în față femeia adulteră, o tânără nevastă ce fusese surprinsă în momentul în care își înșela bărbatul.

Și, păstrând porporțiile, la fel cum Mântuitorul a cerut un răgaz de gândire și s-a retras la o parte și a început să scrie pe nisip, pentru a-și limpezi astfel gândurile și eu, cu smerenia cuvenită, voi încerca să-mi conturez în câteva rânduri părerea mea (inevitabil subiectivă) despre acest neobișnuit film. Care, ca orice film (sau roman) valoros, ar trebui văzut (citit) încă odată, înainte de a te pronunța în cunoștință de cauză în privința lui. În sfârșit ...

Regizorul Radu Jude, cunoscut publicului arădean mai ales după capodopera ”Aferim”, cât și după mult mai puțin reușitele ”Inimi cicatrizate” și ”Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, a decis să înceapă filmul brutal, cu o lungă scenă erotică în care o tânără pereche bucureșteană se filmează în timp ce făcea dragoste. Și, ca în orice cuplu dezinhibat din secolul XXI, partida de amor este presărată cu picanterii sado-maso, sex oral și cuvinte deocheate, rostite voluptos când de el, când de ea, pentru a întreține atmosfera la o înaltă tensiune senzuală. Și a ieșit până la urmă un filmuleț intim, al unei tinere perechi poate puțin voaioristice, ce dorea să se contemple pe ecran ”în exercițiul funcțiunii”.

Numai că filmulețul buclucaș a fost uitat pe hard-discul computerului ce la un moment dat s-a defectat și a trebuit dus la depanat. Iar meșterii ce au reparat ”scula”, au dat inevitabil și peste filmuleț și careva dintre ei a avut și bunăvoința să îl posteze pe un site pentru adulți.

Și de aici începe dandanaua, deoarece tânăra cu talente de starletă era și profesoară de istorie la un liceu din capitală și, cum desigur, ați ghicit imediat, elevii dânsei prin nu știu ce minune (glumesc!) au descoperit picantul filmuleț și în secunda 2 și-au și informat părinții în ce ipostaze incendiare au admirat-o ei pe ”doamna profesoară”, cu bici de amazoană în mână, sau interpretând suav o bucată de jazz la saxafon! Scandalul crește repede cât casa ... și așa se încheie prima parte a filmului.

Căci filmul este structurat în trei parti pe modelul RETRO al peliculelor perioadei mute, sau, mai recent, în stilul cum a procedat și Lars von Trier în ”Dogwill”!.

Partea a doua, un soi de dicționar ilustrat al prejudecăților noastre de "români verzi" (dacopatie, naționalism de prost gust, cu o Coloană fără sfârșit vopsită în roșu, galben și albastru, sau LGBTQ ironizat ieftin de către ”Sfânta coaliție pentru familie”, antisemitism, etc), mi se pare o intenție mult mai puțin realizată artistic.

În schimb partea a treia, ”ședința cu părinții” copiilor și unde ”profesoara porno” este țintuită la catedră, iar directoarea școlii dă pe rând cuvântul părinților, e o capodoperă, amintind deopotrivă de ședințele de demascare din perioada comunistă, cât și de cele mai tensionate psihologic situații născocite de geniul diabolic al lui Tarantino.

Finalul este deschis, ramificându-se, de fapt în trei virtuale finaluri, amintind de modelul regizorului neamț Tom Tickwer, cu a sa ”Aleargă Lola, aleargă”.

Și nu o să vi le divulg, din sadismul meu de cinefil înrăit, ba o să mă amuz de pe acum imaginându-mi cum veți cădea pe gânduri, la fel ca mulțimea adunață în jurul ”femeii păcătoase”, în momentul în care Isua a venit la ei cu o piatră în mână și i-a îndemnat ca, acela dintre iudei ce se va considera fără de păcat, să ia piatra și să arunce primul în femeie!

Să mai amintesc că filmul lui Radu Jude a luat marele premiu URSUL DE AUR la Festivalul de Film de la Berlin și personal cred că, dacă în locul mai puțin inspiratului ”Dicționar ilustrat al prejudecăților românești” din partea a doua, regizorul nostru ar fi tocmit un scenarist cu fibră de scriitor, care să dezvolte mai departe nucleul epic (povestea) de aur a acestei ”Scrisori pierdute în www (World Wide Web)”, România (și Radu Jude) s-ar fi pomenit cu primul OSCAR românesc, la categoria Cel mai bun film străin.

Însă, până ce nu vom înțelege că un film, pentru a fi cu adevărat valoros, are nevoie de un scenariu solid, (de o poveste care să curgă verosimil cap-coadă), scris de către un SCENARIST PROFESIONIST (și care în SUA  este plătit cu milioane de dolari), ne vom complace mereu în strălucitoare filme de autor, multipremiate la festivalurile de film de arta europene, dar care vor rămâne, totuși, vorba lui Nichita Stănescu : ”Opere imperfecte”.

Vasile de Zărand

P.S. Înainte de a începe proiecția din Grădina de vară, directoarea Cinema ARTA, Ramona Vărșăndan a prezentat-o publicului pe timișoreana Claudia Ieremia, actrița ce a intrepretat-o inteligent și nuanțat pe directoarea școlii și care a răspuns cu amabilitate întrebărilor puse.