Șoseaua Transalpina sau "Drumul Regelui"

scris de Dorin Bodea • 31 Aug 2017 • 0 Comentarii

Transalpina sau „Drumul Regelui” așa cum era denumită în trecut, este cea mai înaltă șosea din România și face legătura între Transilvania și Oltenia.

„Drumul Regelui” era considerat în trecut ca punct de plecare din localitatea Jina Sibiului (să nu uităm că Regele venea dinspre Sinaia) pe la Șugag, apoi pe Valea Sebeșului pe la Oașa, ajungând la Obârșia Lotrului (de aici începe partea spectaculoasă) apoi urcă până la peste 2000 de metri altitudine coborând apoi la Rânca în județul Gorj.

Asfaltarea acestui drum a început în anul 2009 de la Sebeș-Alba spre Lacul Oașa (vechea cabană Oașa este sub apele lacului , la fel și “Bradul Strâmb” a lui Mihail Sadoveanu care avea o cabană de vânătoare aici) spre Obârșia Lotrului până la Bengești în județul Gorj pe o distanță de 148 kilometri, urcând până la 2145 metri altitudine în „Pasul Urdele” unde este cota cea mai înaltă și poate fi traversată cu autoturismul (nefiind recomandată începătorilor și celor cu rău de înălțime, deoarece este un traseu foarte dificil).

Deși nu este cunoscută la fel ca Transfăgărășanul care este considerat o minune a „Epocii de Aur” pentru că s-a construit în doar patru ani de zile cu armata, Transalpina nu a fost asfaltată niciodată până în anul 2009, deși este mult mai veche decât Transfăgărășanul.

Transalpina străbate patru județe începând din Sebeș (județul Alba), jud. Sibiu apoi Jud. Vâlcea (Obârșia Lotrului) și ajunge la Novaci în județul Gorj, traversând munții Parâng de la sud la nord. Istoricul acestui drum încă este neclar pentru că unele surse istorice îl atribuie legiunilor romane în timpul războaielor cu dacii, de aceea pe hărțile de istorie este denumit „coridorul IV strategic roman”.

Alte legende spun că fiecare localnic ar fi contribuit cât a putut la construcția unei porțiuni de drum cu palmele ori financiar, pe la începutul secolului XIX, iar alte surse spun că armata germană ar fi construit și pietruit acest drum din rațiuni strategice în Primul Război Mondial, însă a fost foarte puțin folosit.

Transalpina a fost reconstruită de regele Carol al II-lea și dat în folosință în primele zile ale anului 1938, inaugurarea făcându-se la Poiana Sibiului (reconstrucția drumului începuse din 1934). Carol al II-lea a parcurs traseul dintre Novaci și Seliștea în opt ore, la volanul unei mașini de teren, împreună cu suita sa și viitorul rege Mihai. Regele Carol dorea sa aibă un drum strategic care să facă legătura între Valahia și Transilvania pentru artileria sa trasă de cai.

După inaugurarea drumului a primit denumirea de “Drumul Regelui”, înainte avusese denumirea populară de “Poteca Dracului”, fiind doar o potecă folosită de păstorii din Mărginimea Sibiului care treceau cu turmele de oi în Țara Românească, fiind doar o cărăruie prăpăstioasă mai ales pentru cai, de aici denumirea ,,Poteca Dracului”.

Se spune că aproximativ 200 de localnici din Jina (Sibiu) împreună cu preotul satului au luat drumul bejaniei în trecut, atunci când le-a fost impusă religia catolică, traversând munții pe “Poteca Dracului” și stabilindu-se în localitățile de azi, Corbii de piatră, Novaci sau Vaideeni de dincolo de munți în județul Vâlcea.

De altfel și portul popular din aceste sate este identic cu cel din Mărginimea Sibiului, iar locuitorii au aceleași tradiții și îndeletniciri de păstori fiind denumiți “ungureni”.

Drumul a mai fost reabilitat de germani în al Doilea Război Mondial din motive militare, iar de atunci drumul a fost foarte puțin întreținut fiind accesibil doar mașinilor de teren.