Slobod îi a corinda? Crăciunul la Nădlac (jud. Arad) – ieri şi azi
Ceata de colindători se adună la sfânta biserică, unde se săvârşeşte slujba Vecerniei, în mijlocul locaşului de cult stând tradiţionalul brad împodobit, sub care se află darurile aduse de Moş Crăciun pentru copiii cuminţi. În fruntea cetei de colindători merge preotul cu icoana Naşterii Mântuitorului.
Ceata porneşte de la casa preotului şi nu este ocolită nici casa săracului, nici casa bogatului, pentru că toată lumea trebuie să fie părtaşă la bucuria Naşterii Micului Iisus. Gazdele primesc cu bucurie urările şi cinstesc colindătorii cu bucate tradiţionale (colac, vin fiert, tot felul de bucate alese sau prăjituri şi fructe) şi bani, potrivit urării:
Cruce-n casă, cruce-n masă
Rămâi gazdă sănătoasă
Să plăteşti colinda noastă:
C-un colac mare, frumos
Din pieliţa lui Hristos
Rămâi gazdă sănătos!
O altă urare pe care o foloseşte ceata colindătorilor nădlăcani este una moştenită, de asemenea, din timpuri străvechi:
Naşterea lui Hristos
Să vă fie de folos
Praznicul ce vine
Să-l petreceţi cu bine!
La anu’ şi la mulţi ani!
Repertoriul cetei de colindători este format din colinde tradiţionale, păstrate şi învăţate de la bătrânii Nădlacului: O, ce veste minunată, Trei păstori, Doamne, a Tale cuvinte, Sus la poarta Raiului. În multe case se urează astfel:
Puică neagră bagă-n sac
Scoală, gazdă, dă-mi colac.
Nu-mi da micu că mi-i frigu
Şi-mi dă mare, bine-mi pare!
Cât rotiţa plugului
Umple straiţa pruncului,
Să să ducă-n treaba lui!
La final, darurile primite sunt împărţite între membrii cetei de colindători.
Un vechi obicei
Un vechi obicei a fost relatat de la Gheorghe Ienoşdan (75 ani) din Nădlac în anul 1999:
„De Crăciun se mergea cu o formaţie de cinci persoane – unul era Irod care era primul, apoi era Voltezar, Melchior şi Gaşpar, al V-lea era îngerul.
Când intram în curtea omului (sunau clopoţeii):
«Cinstiţi creştini preaiubiţi
Voiţi să ne primiţi?
Noi cu steaua am venit
Să facem pomenire
De a lui Hristos venire.»
Unii care au vrut să ne primească – «Poftiţi» alţii «Mereţi afară...»
Dacă eram primiţi înăuntru, urmau colinzile. Prima colindă era «Naşterea», a doua era «Ah! Ce nebunie» sau «Oh! Ce nebunie / Şi ce rea mânie!». Cuprinde povestea lui Irod cel rău care a dat ordin să se taie toţi copii «de 2 ani în jos / Cum era Hristos». Atunci a venit Irod şi a întrebat pe cei trei magi «Cine sunteţi voi şi care este numele vostru?»
«Noi suntem magi de la răsărit / După stea am călăuzit
Cunoscând noi ce folos / Ne va aduce Hristos»
«Şi cum vă numiţi?»
«Eu Melchior mă numesc... Voltezar, Gaşpar.
Noi am plecat ca să căutăm / Pe Hristos ca să-l aflăm
Frumoase daruri să-I dăm.»
Atunci Irod zice aşa:
«Ce-mpărat poate să fie (şi dă cu piciorul în pământ)
Să-mi ia a mea împărăţie?
Că sunt împărat tare (şi face cu sabia)
Peste toată lumea mare.»
După asta vine «Împăratul Romei»
Apoi Irod se plimbă şi cei trei vin şi spun:
«O, Iroade împărate,
Să trăieşti cu sănătate
Însă dacă vrei să ştii
Noi suntem craii cei trei
Voltezar, Melchior şi Gaşpar
Şi noi mergem să căutăm
Pe Hristos ca să-L aflăm
Lui frumoase daruri să-I dăm
Şi cu toţi să ne închinăm:
Aur. smirnă şi tămâie.»
Atunci vine o colindă „Vin trei magi”:
«Vin trei magi
La Hristos cu daruri
Irod i-a chemat
Unde mergeţi i-a întrebat.
Născutului mergem.»
Atunci Irod a zis aşa:
«Şi veniţi să-mi spuneţi
Ca să merg şi eu să plec
Şi la Dânsul să alerg
Să mă-nchin plecat.»
Ăsta a fost un lucru cam fals. Atunci a venit:
«Împărate să trăieşti
Sănătos să-mpărăţeşti.»
Apoi iarăşi «Atunci a venit.»
«Mărire întru cei de sus»
Apoi vine «Trei magi s-au întors / Pe la Irod n-au fost»
Apoi Irod iară repetă:
«Ce-mpărat să fie
Să-mi ia a mea împărăţie
Că eu sunt împărat tare
Peste toată lumea mare.»
După asta a venit colinda «Veniţi astăzi credincioşii».
Şi când am terminat cu colinda asta am ieşit afară din casa omului şi am spus din uşă:
«Întru mulţi ani fericiţi!»”
Dr. Gabriela Adina MARCO
Complexul Muzeal Arad