Sărbătoarea Botezului Domnului la Nădlac
În anul calendaristic, Boboteaza sau Botezul Domnului este al doilea Praznic Împărătesc, după Tăierea Împrejur după Trup a Domnului (sărbătorită în 1 ianuarie). Astăzi, la 6 ianuarie, cu mic, cu mare, credincioşii ortodocşi de rit nou (românii etc.) merg la biserică să ia apă sfinţită. Tot astăzi, credincioşii ortodocşi de rit vechi (sârbii, ruşii etc.) merg la biserică să serbeze Badnji Dan sau Ajunul Crăciunului.
Sărbătoarea Botezului Domnului îşi are origini în timpuri imemoriale.
În anul 1936, în monografia Nădlacului (Petre Ţiucra, Pribeagul, Pietre rămase. Contribuţie la Monografia judeţului Arad, Bucureşti, Imprimeria Căilor Ferate Române, 1936, 396 p.; Petre Ţiucra, Pribeagul, Pietre rămase. Contribuţie la Monografia judeţului Arad, ed. 2, Arad, edit. Ramira, 2008, 417 p.) apar menţionate tradiţiile locale referitoare la această mare sărbătoare creştină. Iată ce scrie Petre Ţiucra, Pribeagul (p. 144, ed. 2): „a) Apa sfinţită la Bobotează este păstrată într’o sticlă, la fiecare casă; aceasta nu se strică nici odată şi se întrebuinţează pentru a stropi cu ea. b) Busuiocul cu care stropeşte preotul casa la Bobotează sau la sfeştanie este purtător de noroc. Feciorii şi fetele iau câte un fir din mătăhuz şi’l păstrează de noroc. Unele familii, la ocaziuni de acestea, pregătesc un mătăhuz de busuioc legat frumos cu panglică tricolor, ca să’l schimbe cu preotul când soseşte pe la ei, al cărui buchet s’a cam micşorat, dând atâtea fire de noroc.”
Astăzi, la Nădlac preotul nu merge „cu Iordanul” să sfinţească casele credincioşilor, deoarece s-a împământenit obiceiul să se meargă „cu feştania” înainte de Sfintele Paşti şi înainte de Naşterea Domnului.
În ziua de 6 ianuarie, Biserica este plină de credincioşi, care ascultă cu smerenie slujba religioasă, Sfânta Liturghie şi Slujba de Sfinţire a Aghiasmei Mari, şi cântă cu preotul şi cântăreţii: În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumb, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.
La finalul slujbei religioase, credincioşii iau apă sfinţită, pe care o duc şi o păstrează cu sfinţenie la casele lor tot anul.
Dr. Gabriela Adina MARCO
Complexul Muzeal Arad