-6°C
Romii de pe strada Mărului cer până la Paște autonomie teritorială
P(r)oza zilei: Romii de pe strada Mărului cer până la Paște autonomie teritorială !!!
Iată că încă o veste proastă întunecă încet cerul Primăriei Aradului. Mai exact, auzind de la radio că cei 532 de secui, câți au rezultat în urma ultimului recensământ făcut public în România, cer nici mai mult nici mai puțin decât autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc și celor 666 de romi de pe Strada Mărului, mânca-ți-aș, li s-a pus pata să-și ceară autonomia față de municipiul Arad. Deocamdată!
Zic deocamdată, căci proaspăt emancipații noștri concetățeni se pare că nu se mulțumesc doar cu atât, ci mai vor să adopte și un drapel cu o pasăre neagră cu aripile democratic desfăcute și să aibe și propriile lovele, adică să bată și o monedă proprie, lovo, din FER INOXIDABIL și care pe o față să reprezinte o mână stilizată ”ce spune o poveste ”, iar pe verso un castel cu 4 (patru!) turnulețe, apoi să-l roage pe politicianul Mădălin Voicu să le compună un ”Imn al Țiganilor” și, dacă vor fi de acord și frații alchimiști din Checheci și gaborii făurari din Pârneava, să-și dea până la urmă mâinile cu toții și să se federalizeze într-o republică multiculturală, botezată, normal, Țiganiada și al cărei părinte fondator, spiritual, cum vreți să-i spuneți, să fie scriitorul Ioan Budai-Deleanu.
Iar după ce segregarea va fi recunoscută pe plan național (și, de ce nu, chiar internațional!), romii arădeni iși propun, desigur, să organizeze și alegeri libere, care, am aflat deja pe surse de la Mama Omida ("să moară mama"! ), că vor fi mai mult ca sigur câștigate de prietenul meu, Floricel, ajuns prin mila Domnului starostele comerțului cu haine second-hand din Piața Obor, după o vastă experiență de 20 de ani, începută la firmele de ”Altkleidersammlung” de la periferia Berlinului și perfecționată apoi în Belgia, Olanda și Luxemburg. Unde Florea-al meu, împreună cu echipele sale de lingurari prunișoreni, policalificați acum în negustori de boarfe și vechituri, curăță lună și bec podurile, mansardele, pivnițele și podrumurile orășelelor din întreg Beneluxul și vin apoi cu microbuzele lor arhipline și valorifică recolta la Arad, la Ócskapiac. Așa încât, la un moment dat, m-am pomenit că Floricel, pentru a se revanșa că-l ajutam mereu la traducerea actelor firmei din germană, mi-a adus ca și cadou ”Rondul de Noapte”, o pânză lată cât tot peretele dormitorului, însă eu n-am mai dormit câteva nopți de teamă c-o fi ciordit Rembrandtul, până ce criticul de artă Horia Medeleanu m-a liniștit explicându-mi că tabloul buclucaș nu e decât o copie (ce e drept, izbutită!) a falsificatorului Han van Meegeren ...
Bineînțeles că, înainte de a publica știrea cu autonomia teritorială a Străzii Mărului, i-am cerut un punct de vedere și lui Călin Bibarț, primarul Aradului, iar Bibi, pe cât este el de vorbăreț de obicei, de astă dată mi-a răspuns foarte laconic:
- Așa ceva nu se va putea întâmpla nici la Paștele Cailor!
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
(Din volumul: ”Recepționier la Hotel Pomenirea”)
