Dumnezeu preferă ciobanii surdo-muți

Întâmplarea are loc în România interbelică, într-o localitate doljeană, din apropierea Calafatului. Mai precis, pe 31 mai 1935, într-o zi de vineri, unui tânăr cioban de 17 ani, pe nume Petrache Lupu, i se arată însuși Dumnezeu lângă o salcie de pe câmp. Experiența nu a fost una singulară, Lupu având ,,vedenia” încă de alte două ori, în total trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935. Protagonistul, ”trimis al lui Dumnezeu pe pământ”, era analfabet și surdo-mut, dar odată prima minune, i ”se dezleagă limba” și începe să vorbească și să audă. Mai mult, dobândește harul de a-i vindeca pe cei bolnavi, de a prezice fapte din viitor și de a ”întoarce” vremea, în ideea de a porni ploile după îndelungi perioade de secetă.

                                     Petrache Lupu, în fruntea unei turme de mioare

,,Petrache Lupu – scrie un reporter al Dimineții – e un bărbat vrednic, evlavios, fără cusururi, fără patimi, nu înjură, nu ridică mâna asupra celui mai slab, nu și-a lovit niciodată soața [...] nu bea, nu fumează. E cumpătat la vorbă și potolit în gesturi”.

După ce i s-ar fi arătat Dumnezeu, Petrache Lupu ajunge să fie perceput drept un sfânt, deși unii gazetari ai vremii, ai Ziarului Universul, i-au contestat capacitățile dobândite în urma întâlnirii supranaturale. În contextul dat, au existat voci ale vremii, dintre care o menționăm pe cea a psihiatrului Dr. Gheorghe Marinescu, care l-au retrogradat pe Petrache Lupu, considerându-l un bolnav psihic.

Cum arată Dumnezeu? 

Povestea ciobanului care pretindea că l-a întâlnit pe Dumnezeu ajunge la presă prin intermediul preotului din sat care, în timpul unei călătorii cu trenul, nimerește în același compartiment cu un jurnalist al Ziarului Dimineața. Jurnaliștii au fost curioși să afle cum arată de fapt Divinitatea. Ciobanul le-a explicat în termeni simpli că Divinitatea e o figură pitorească, un moș a cărui vârstă este greu de ghicit.

„E un moş bătrân cu barbă albă până la brâu, mustăți foarte lungi și împreunate cu barba” [Fața îi era acoperită de păr din care se vedeau ochii albaștri, nasul și gura. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea de frumos, dat peste cap și care-i acoperea corpul până jos la degetele picioarelor]”, le-a explicat Petrache Lupu. 

                                                      Petrache Lupu, în mijlocul pelerinilor

Mesajele transmise de către divinitate oamenilor sunt îndemnuri la pocăinţă, împărtășite de cioban sătenilor în timpul slujbelor duminicale, sunt urmate de pelerinaje, minuni, printre care enumerăm însănătoșirile miraculoase, apariția ploilor după rugăciuni colective. Locul revelației devine în scurt timp un magnet pentru pelerini, iar fântâna săpată alături este considerată ulterior a fi făcătoare de minuni. Primii pelerini apar în ,,locul în care s-ar fi arătat Dumnezeu” pe 1 iulie 1935, conform unui articol din Dimineața.

,,Un svon venit dinspre comuna Maglavit a turburat liniștea pașnicilor locuitori. Svonul neliniștitor nu a venit dinspre primărie sau percepție, ci de la stâna unui umil cioban1, anume Petre Gheorghe Luca, cel care a vorbit cu Dumnezeu. [...] După o cale de jumătate de oră cu automobilul ajungem în comuna Maglavit. Părea o zi de răsmeriță. În fața primăriei era adunat întregul sat, bărbați, femei și copii care trăgeau după ei purcei și câini lățoși” e începutul primului reportaj, ,,Un om care a vorbit Vineri cu…Dumnezeu” , din Dimineața, 1935.

                              Ciobanul ajunge un adevărat profet al vremii

Maglavitul, noua Meccă a Balcanilor

Timp de trei ani, Maglavitul devine o adevărată Meccă, loc de pelerinaj pentru mii de pelerini.Copii schilozi sau muți și-au găsit vindecare în urma rugăciunilor lui Petrache, credincioși ologi au început să meargă după ce au cerut ajutorul maglaviteanului, ploile și-au făcut apariția după luni întregi de secetă, la chemarea ”trimisului lui Dumnezeu pe pământ”, așa cum era numit Petrache Lupu în presa vremii. 

                               Sobor de preoți la Maglavit

După ce cazul ține capul de afiș a tuturor publicațiilor din epocă, Maglavitul atrage foarte multe donații, ridicarea mai multor troițe lângă locul revelației, ba chiar și un lăcaș de cult. În plus, trenuri întregi de oameni sosesc în localitatea din Dolj, dornici de a-l întâlni pe Petrache Lupu pentru a-i ajuta. Mai mult, chiar și elita intelectuală a vremii ajunge să-l crediteze pe ciobanul gângav devenit peste noapte taumaturg. Preoți, primari, senatori, ba chiar și Regele Carol al II-lea, toți își fac drum în sudul țării.

După 1938, lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Atenția oamenilor este redirecționată către alte probleme, iar Maglavitul începe ușor, ușor să nu mai fie o preocupare pentru români.

                             Vindecarea unui copil olog de către Petrache Lupu

,,În toamna anului 1938, totul e în părăsire, [...] pelerinii, perindaţi pe la Maglavit între 1935 şi 1938 în număr de circa 2.000.000 nu au văzut nimic palpabil în urma donaţiilor masive, beneficiarii de fapt ai minunii fiind unii şefi din presă, ca Stelian Popescu de la Universul şi oamenii lor din teritoriu, politicieni ca Vălăreanu, Argetoianu sau Gârboviceanu, sacerdoţi ca Bobin sau Vartolomeu Stănescu, trepăduşii de la faţa locului, sătenii şi, ultimul, dar nu şi cel din urmă, regele însuşi”, scrie Dimineața.

Escrocherie sau nu, cert e că fenomenul Maglavit a rămas în memoria românilor. De atunci, poate doar figura lui Arsenie Boca a reușit să o surclaseze pe cea a lui Petrache Lupu,”trimisul lui Dumnezeu pe pământ”, ”Sfântul”, „Profetul”, așa cum l-au numit ziarele din perioada interbelică. Dacă Dumnezeu chiar i s-a arătat sau totul a fost născocirea unei minți, nu putem ști, cert e că românii acelor timpuri au crezut în puterea și în forța sa vindecătoare.

Sursa a1.ro