'Nalții de Ionel Rusu
Îmi pare azi că iadu-i pe Pământ
Că au ieșit din focul său petale
Pe care calcă ce-i făr` de mormânt
Stridența călcăturii sun-a jale!
Și calcă unii peste toți ceilalți
Călcâiele le sunt din cuie și șrapnel
Și din aceasta-se văd tot mai `nalți
Mai `nalți chiar decât Turnul lui Eiffel.
(Și apropo` chiar turnul lui Eiffel
Ce-I construit din nituri și din fier
Incumbă-n sine geniul, de român fidel.
Sub nume Pănculescu al lumii Giuvaier).
Înalță fumul arderii, clăbuci în caier
Ce din hidoase văluriri de fum
Premerg talazuri risipite-n aer
Și viața noastră, `nalții ne-o sugrum!
Și urcă fumul, urcă pân`la ceruri
Iar `nalții urcă-nvăluiți și ei.
Să își zidească vile cu creneluri
De unde, să-ne împuște „hoții dumnezei”!
Prin pulberi arse ce-au rămas pe sol
Topită e chitina dinților de lapte
Că au trecut prin veacul de pârjol
`Nalții semeți cu odioase fapte!
Rămas-au moleculele și noi în ele
Un ev apus –aduce altul nou
În care `nalții stau după zăbrele
Și viața repornește de la ou!
Ce fapt ciudat transcris-am pe hârtie
Filosofie socială cu răsărit și apus
Spre Sfinți înalț, o veche năsălie
Și-i rog pe ei să facă, ce-au de spus!
Ionel Rusu, Cuvin, 15.08.2020