Microbuz lovit (un pic) de tren!
Amintire de iarnă, pe metoda Turbo/Guță, pardon, Facebook !
Lui Mantu jr., un țigănuș a cărui familie de corturari s-a pripășit din vremuri imemoriale în dulcele ținut al Sebișului, i s-a pus pata fix a doua zi de Crăciun a Anului Domnului 2010 ( că tot s-o gătat postu’, mânca-ți-aș!) să meargă în pețit la Gavojdia. Ca atare, viitorul mire (cu ajutorul neprețuit al gagiilor, băgați la împins să-nvie bateria moartă) și-a pus în mișcare microbuzul achiziționat (se poate citi și șterpelit?) cu sudoarea frunții de la periferia Parisului, l-a burdușit cu găini, gâște, curci și alte orătănii achziționate (se poate citi și ciordite ?) loco și, cu purcel, hoară și cățel, a zburat către pirandă la Paulean (numele de alint al Gavojdiei).
Ajuns însă la răscrucea de drum cu linia ferată, ce leagă podul de peste Crișul Alb cu străvechiul Buteni (unde se știe cu exactitate că noapte de noapte bântuie duhurile rele), probabil că Necuratul s-a vârât în mintea viitorului mire, căci magraonul, în loc s-o apuce cuminte pe șoseaua care șerpuiește pe lângă Criș, a avansat Peugeot -ul din dotare la rang de drezină și s-a cocoțat cu el pe linia ferată, socotind că rulând cu mașina pe urmele trenului va șporoli (scurta) cu câțiva kilometri distanța ce-l mai despărțea de (hai să-i zicem) imaculata mireasă.
Numai că după vreun sfert de ceas de mers hurducat pe șine și traverse, taman când cioroiul închidea fericit ochii și începea să (se) viseze cum, metamorfozat în viteaz mecanic de locomotivă, își va face el intrarea fluierând (pardon,claxonând) triumfător în halta Livada (cel de-al treilea nume, fatal, al Gavojdiei), cucerind astfel definitiv inima pirandei, tocmai în acel moment și-a băgat dracul cel negru iarăși coada și s-a gătat, (să moară mama!!!), motorina. Atunci, fără să-și piardă firea, rrr - omul nostru a abandonat nonșalant vehicolul cicastit cu daruri pe linia ferată și s-a dus pe jos înapoi la Sebiș, la benzinărie după combustibil.
Mai departe cititorul este rugat să-și imagineze singur ce s-a petrecut acolo, lângă Gavojdia (Paulean, Livada), când, peste 30 de minute, pe aceeași linie ferată, din direcția Brad, sosea trenul REGIO cel roșu al destinului, purtând numărul fatidic 3120: fulgi de găină, gâscă și curcan, zburând în toate direcțiile, guițături de purcel, scheunături de cățel, cotcodacuri de cocoș, bine că nu fu și plânset de puradel ... iar la un kilometru distanță mirele nostru, Mantu jr, în drumul lui triumfător spre Sebiș, mergând cu canistra în mână și fredonând voios: ”Măi țigane, arde satul,
Pu...a m-i, mă mut în altul...”
Vasile de Zărănd
P.S. Dacă ar fi să reflectăm la idealurile și aspirațiile popoarelor în funcție de epopeea pe care au creat-o în literatură, situația ar sta cam așa: epopeea vechilor greci este ”Iliada” (partea a doua, ”Odiseea”), cu viteazul Ahile și înțeleptul Ulise, a romanilor este ”Eneida” (cu eroul fondator Aeneas), a francezilor e ”Cântecul lui Roland”, a nemților e ”Cântecul Nibelungilor (cu neînfricatul Siegfried), iar epopeea noastră, a românilor este ”Țiganiada”, (scrisă pe la 1800 de către un ilustru reprezentant al Școlii Ardelene, Ion Budai-Deleanu) și îl are ca erou principal pe țiganul șmecher, Parpangel !!!
Idealurile acestor epopei le sunt insuflate copiilor la școală, adică modelele demne de urmat în viață, cum se spune astăzi!