-6°C
Iubirea la oameni (Din viața în pragul iernii și în așteptarea verii), un spectacol elaborat cu profesionalism dar lipsit de inventivitate și de emoție
Apreciem dintru început includerea în repertoriul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” a piesei lui Dmitri Bogoslavski, Iubirea la oameni, autorul fiind nu numai un tânăr dramaturg, (născut în anul 1985), dar și regizor și actor, o personalitate complexă, apreciată în patria sa, Belarus, dar nu numai.
Este interesant chiar titlul piesei, și anume „iubirea la oameni” și nu „iubirea de oameni”, aceasta din urmă putând fi urmărită într-o amplă bibliografie teologică, pentru că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe unicul Său fiu” să moară și să învie apoi, spre iertarea păcatelor umanității.
Așadar, iubirea la oameni, din varii perspective, iubire ce poate însemna dramă și crimă chiar, dar și superba dragoste maternă, dublată de o dăruire până la sacrificiu a soției pentru bărbatul ei, pentru că, așa precum spunea Lidia Fiodorovna, „...omului numai o singură iubire îi e dată. Pe toată viața. Numai una. Așa zicea bunica mea și mama mea.”, idee accentuată de autor prin reluarea ei de către un alt personaj (Serghei): „Iubirea adevărată îi este dată omului o singură dată în viață”.
Așadar, iubirea la oameni înseamnă patimă până la crimă, viciu, violență, dar și afecțiune sinceră ce presupune devotament, imense renunțări și chiar asumarea unui destin limită. Textul este dificil în sine prin problematica abordată dar și pentru că este alcătuit din 21 de „tablouri”, fiecare dintre acestea având numele unui personaj care devine emblematic pentru respectiva secvență. Nu întâmplător, autorul conferă personajelor un număr inegal de secvențe (Kolia – patru; Liuska – șase; Serghei – patru; Ivan, Nastia, Ciubasov – câte două fiecare; Valiunic – una singură), ci pentru a ne călăuzi în întortocheatele cărările „iubirii la oameni”.
Având în vedere abordarea secvențială a subiectului de către Dmitri Bogoslavski, regizorul avea o specială misie, și anume de a găsi un liant unificator, de a-și proba inventivitatea și forța creatoare, or regizorul VLAD MASSACI a preferat să urmeze textul, gândind cu profesionalism un spectacol corect, din acest punct de vedere, dar frustrându-l de o necesară emoție. Oricât ne-am dori să părem, uneori, cinici sau să mergem pe trendul de azi al spectacologiei, nu trebuie să uităm că teatrul va fi etern și pentru că înseamnă vibrație interioară, o atingere fină a coardei sensibile a fiecăruia dintre noi, ca spectatori sau ca cititori fideli, dar rari, ai textelor dramatice.
VLAD MASSACI și-a propus, precum însuși mărturisește, să înfățișeze „fărâme de viață” dar, din punctul nostru de vedere, este mult prea puțin, deoarece impresia este că ne aflăm în fața unui film căruia îi lipsește chiar regizorul, în stare să construiască din interior spectacolul și să-l însuflețească prin forța sa artistică, altminteri totul este sec iar dramatismul pare simulat.
Se știe că VLAD MASSACI este un regizor care îi lasă pe actori să-și interpreteze rolurile, fără să-i preseze să meargă într-o direcție sau alta, așa că spectacolul este alcătuit din tablouri „desenate” în chei artistice diferite și, pe deasupra, multă violență și neavenite stridențe.
Lizica Mihuț
Continuarea pe: (lizicamihut.ro).
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 