Săptămâna trecută mass-media din întreaga lume s-au întrecut în a anunța (cu siguranță) cel mai important evenniment științific petrecut în cei 19 ani scurși din clepsidra timpului (sau, dacă doriți, cronometrați de ceasurile atomice) din mileniul III: s-a fotografiat (cu ajutorul conjugat al celor mai puternice șapte telescoape din lume) pentru prima dată o GAURĂ NEAGRĂ (Black hole), corp ceresc despre care astrofizicienii emiteau tot felul de ipoteze în ultimii 50 de ani. Și iată, dacă ar mai fi trăit exact un an de zile, astrofizicianul Stephen Hawking ar fi putut bate din palme în stilul său și exclama fericit: ESTE !!!, căci calculele și previziunile lui ipotetice au fost confirmate de realitatea lumii fizice.

Sigur, este vorba despre o realitate stranie (Hawking a inventat pentru această situație termenul de ”Singularitate”), din care noi, bieți muritori, nu avem capacitatea neuronală (deocamdată, căci, atunci când creierul nostru va fi conectat cu tot felul de hard-uri externe, situația se va îmbunătăți semnificativ!) de a pricepe decât extrem de puțin, deoarece GAURA NEAGRĂ fotografiată săptămâna trecută are (dacă are, totuși, dimensiune?) maxim suprafața unui vârf de ac și pe (în?) acest vârf de ac a fost comprimată masa a 500 de milioane de sori, fiecare (înainte de ”presare”) cam cât Soarele nostru. Ceea ce au pozat telescoapele și vedem noi acum este, de fapt, câmpul generat de GAURA NEAGRĂ, câmp din care (odată intrat) nu mai poate ieși nici un obiect de natură materială, deci nici lumina.

Ca o curiozitate astronomică: dacă ai intrat odată în această sferă (de influență malefică?), mai ai exact 7 minute până ce ajungi în miezul Găurii Negre, adică în SINGULARITATE, unde incetează brusc toate legile lumii fizicii (timpul și spațiul dispar, iar tu, musafir curios, cine știe? poate vei avea surpriza să te trezești într-un alt Univers, în Iad, în Rai ... sau enumerați dvs. tot vă trece prin minte, însă aveți grijă, căci acolo s-ar putea ca toate dorințele să se împlinească și știți bine ce-a pățit regele Midas, care și-a dorit ca tot ce atinge să se prefacă în aur și a murit de foame ... ).

De ce am făcut această lungă introducere? 1. deoarece evenimentul în sine chiar o merită și 2. pentru a exemplifica că în lumea realității fizice numai EXPERIMENTUL este SFÂNT, adică ceea ce poate fi (de câte ori este cazul) demonstrat experimental. Și astfel existența sa nu mai poate fi pusă în discuție. Nici un om cu scaun la cap nu se poate îndoi de legea gravitației, căci ar fi suficient să-l trântești de pe scaun, pentru ca el să-i constate cu propriul spate efectele. Și tot așa, începând de acum nu ne mai putem îndoi de existența GĂURILOR NEGRE în centrul majorității galaxiilor Universului. Nu discutăm (acum și aici) de Plurivers și alte Universuri ipotetice.

Dar, spre deosebire de lumea fizică, care este obligatoriu să se bazeze pe legi stabile (numai la Dostoievski 2 x 2 pot să facă 5) și pe experimente oricând demonstrabile (altfel s-ar prăbuși clădirile și podurile, iar navele cosmice ar lua-o razna), în lumea psihică, în Universul Conștiinței este suficientă credința. O credință care poate fi urmarea unei educații primite în școală, în biserică sau într-o societate inițiatică, sau care poate surveni în urma unei întâlniri cu Cineva dintr-o ”altă lume”, o întâlnire NUMINOASĂ (Rudolf Otto). Moise, Enoh, Isus, Toma, Pavel, Mahomed, Martin Luther, nenumărați călugări sau mireni, au trăit astfel de INTÂLNIRI DE GRADUL 10. (”Întâlniri de gradul 4” se numesc probabilele întâlniri cu extratereștri, dar aceștia sunt tot din ”lumea noastră”, din Universul nostru tridimensional, chiar dacă locuiesc la milioane ani lumină de Terra și sunt mult mai avansați tehnologic decât noi, spre deosebire de ipoteticii Îngeri sau Demoni, care e limpede că aparțin ”altei lumi”).

De fapt, în urma unor astfel de ”Întâlniri de gradul 10”, pe care cei citați au trăit-o, o ÎNTÂLNIRE pe care ei au resimțit-o ca fiind întâlnire cu o REALITATE   cu mult mai  TARE decât realitatea în care existăm noi, s-a cimentat credința lor, încât apoi nu au ezitat să se lase răstigniți și ”trecuți prin foc și sabie”, motivul fiind că ceea ce au INTÂLNIT ei atunci merită orice sacrificiu, inclusiv propria viață. ”Căci frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii”, spun Plidele. Or, pe un pămâmntean care a EXPERIMENTAT ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU, cu ce ar mai putea un alt pământean să-l sperie, să-l înspăimânte? Când ți s-a făcut ”strania onoare” de a sta față-n față cu EL, când pe corpul tău de mirean (un singur preot a primit stigmatele) apar rănile pe care le-a avut Cristos pe cruce, cu ce te-ar mai putea speria un alt pământean?!

Numai că toate acestea sunt stări de conștiință, fapte nedemonstrabile empiric, experimental, ca probe în fața altora. Ai LIBERUL ARBITRU de a crede în ele sau nu! Până și Pavel (care a orbit pe Drumul Damascului) ar fi putu alege să afirme că a făcut o simplă insolație, explicabilă în acele călduri și în urma căreia a avut halucinații ( nu vedenii !) și a auzit voci (”Saule, Saule, de ce Mă prigonești”?).

În concluzie: atunci când un eveniment poate fi verificat experimental (repetat), devine lege, în primul rând pentru oamenii de știință și apoi pentru oamenii de bun simț.(Teoriile conspirației țin de literatura SF).

Or, în momentul în care preoții Bisericii Ortodoxe susțin că, în fiecare an, în momentul în care intră Patriarhul Ecumenic de la Costantinopol în Sfântul Mormânt de la Ierusalim, Dumnezeu aprinde un snop de lumânări la rugăciunea patriarhului, ne aflăm în fața unei blasfemii, dublate de o șarlatanie penibilă. Dacă acest EVENIMENT - EXPERIMENT ar fi autentic, adevărat, toți oamenii de știință de pe Planeta Pământ și-ar lăsa jos instrumentele lor de cercetare și ar veni să se închine în fața Bisericii Ortodoxe. Căci, atenție, preoții susțini că numai în urma rugăciunilor patriarhului ortodox catadixsește bunul Dumnezeu să aprindă lumina! Adică, din vreo 7 miliarde și jumătate de pământeni, numai noi, 250 de milioane de ortodocși, suntem favoriții Domnului. Câtă lipsă de smerenie și câtă trufie !

Să fie limpede, nici un savant serios (nici măcar Richard Dawkins) nu va putea demonstra inexistența lui Dumnezeu, în condițiile în care peste 95% din masa Universului este constituită din ”materie și energie neagră”, despre care știm doar că nu știm nimic și abia un ”mizilic” de 5% e format din galaxiile și praful cosmic captate de telescoapele noastre.

Deci blasfemia împotriva Dumnezeului Celui Viu constă în aroganța unor preoți șmecheri, care pretind a fi privilegiații Lui. Pentru ei Dumnezeu aprinde lumina în seara de Înviere și numai lor le ascultă El rugăciunea, ca un mărunt slujbaș de la Enel. Circul acestei ”lumini sfinte de la Ierusalim”, prin lipsa ei de logică și deopotrivă prin pretenția de EXPERIMENT ȘTINȚIFIC (iată dovada existenței lui Dumnezeu, dar unul doar al nostru, al ortodocșilor!) nu face decât să-i îndepărteze de la credință pe foarte mulți tineri creștini, iar celorlalți pământeni le stârnește râsul, când văd stadiul de Ev Mediu în care staționăm încă. Cumva, ca teoria acea nostimă, ce suține că ”noi”, DACII, i-am învățat pe romani limba latină!

Iar toți cei ce se complac în această mascaradă, cred că ar trebui să se teamă de răzbunarea Dumnezeului Celui Viu!

Vasile de Zărand