Claunul din ochiul meu cel stâng (Foto!)
P(r)oza zilei: Claunul din ochiul meu cel stâng
Motto: ”Cellalt ochi s-amuză şi-l las să s-amuze”.
(Radu Stanca - Corydon)
De trei luni de zile, mai precis de când am fost operat de albeață la ochiul stâng și mi s-a înlocuit cristalinul cu unul donat de familia unei femei moarte în accident de circulație, eu întrezăresc tot soiul de lucruri ciudate, în zilele în care uit să îmi pun picăturile prescrise de doctorul oftalmolog.
Ca aseară, bunăoară, când m-am plimbat pe B-dul Revoluției și în dreptul Galeriei de Artă ALFA am rămas cu gura căscată, zărind cum un claun sare dezinvolt dintr-un tablou atârnat pe peretele din fund al galeriei și, cu gesturi caraghioase de bufon, pășește pe mozaicul încăperii și apoi trece firesc ca o adiere prin sticla vitrinei, iar odată ajuns în stradă poposește pe trotuar și îmi face semne vesel cu mâna dreaptă și imi trage complice cu ochiul stâng.
Bineînțeles că, după ce mi-am revenit din șoc, am scos rapid aparatul foto și l-am surprins în mai multe poziții, înainte de a apuca el să parcurgă drumul înapoi prin vitrină și să se așeze din nou cuminte în ramă, ca și cum, vezi Doamne, nu s-ar fi întâmplat nimic și el nu s-ar fi mișcat nici un moment de acolo!
Iar pentru cei ce chiar nu cred în realitatea celor relatate de mine, abia aștept să se facă luni dimineața și să se deschidă Galeria de Artă ALFA, căci am băgat de seamă că încăperea era dotată cu mai multe camere video, al căror beculeț de control pâlpâia roșu intermintent aseară, semn că filma non-stop tot ce mișca înăuntru și afară.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
P.S. Luni dimineața, la prima oră, m-am dus ață la galerie și i-am povestit supraveghetoarei de serviciu, care (între noi fie vorba!) mi se părea vag cunoscută, ce am văzut eu cu o seară în urmă, când am trecut prin dreptul vitrinei. Și ea mi-a răspuns că nu îi venea să își creadă urechilor, căci uite că buclucașul claun stătea cuminte în tabloul atârnat pe perete și atunci am rugat-o să se uite ea împreună cu mine la înregistrările surprinse de camere în seara precedentă. Și am tot butonat amândoi computerul vreme de mai multe ore, dar pe înregistrarea niciuneia dintre camere nu am dat de urma vreunui claun. Așa că până la urmă supraveghetoarea a început să mă privească semnificativ și mi-a tras complice cu ochiul stâng, rugându-mă să-i fac și ei cunoștință cu dealerul de la care îmi procur cocaina. Și atunci eu am plecat abătut din galerie, însă ajuns acasă, unde țineam pe peretele din sufragerie, în semn de recunoștință, poza femeii ce îmi donase cristalinul, am rămas cu gura căscată, când m-am pomenit că din rama fotografiei îmi făcea cu ochiul (stâng, desigur) supraveghetoarea de la Galeria de Artă ALFA.
(Povestire din ciclul: ”Recepționier la Hotel Pomenirea”)