-6°C
Ce e mai util pentru Arad: băşcălia sau suflecarea mânecii?
Aradul chibiţilor cinici, imposibil de mulţumit şi gata oricând, din orice poziţie, să mitralieze miştocăreli ieftine, băşcălii impertinente, atacuri la persoană, merită să aibă o revelaţie!
Indiferent ce se face în oraş, pe unii îi umple de mânie. Nimic nu e bun, nimic nu e potrivit, nimic nu e oportun, nimic nu e suficient, nimic nu e aşa cum ar trebui să fie! Chiar dacă sunt voit răutăcioşi, trebuie avuţi în vedere şi ei – corul celor care blamează şi ironizează comod, din fotoliu. Oraşul este întreg doar cu aceşti arădeni încântaţi numai de propria lor persoană, chitiţi măcar să ciupească, dacă nu chiar să muşte, să scoată limba, dacă nu chiar să scuipe, iute vărsători de invective şi de sfaturi pretins pertinente în direcţia ţintelor pe care şi le fixează.
Ai putea prezuma că sunt de bună credinţă şi că observaţiile lor acide caută să îndrepte o situaţie cârnă. Dar nu sunt. Chiar dacă de situaţii cârne nu ducem lipsă în oraş, maliţiozităţile lor în cascadă, pornirea de a desfiinţa cu orice preţ, de a compromite, sunt ca un bombardament insistent asupra unei ţinte civile – un demers parşiv şi lipsit de scrupule care vrea neapărat să rănească, să creeze pagube cât mai mari, răni cât mai profunde. Nu e nicio intenţie reparatorie sau onorantă în aceste lovituri perverse.
Totuşi, este bine că există! Sunt atât de multe de învăţat din abordările lor că mă şi gândesc dacă nu ar fi păcat ca, la un moment dat, prin absurd, să amuţească. Un privitor neutru le recunoaşte din luările de poziţie caracterul, sistemul de valori, modul de gândire, înţelege adevăratele lor sentimente faţă de Arad. Otrava pe care o împroaşcă în jurul lor nu mai ajunge să îi afecteze pe destinatarii imunizaţi de pulverizările necontenite; ei s-au obişnuit că orice ar face, sunt luaţi la mişto... În schimb, îi dumireşte pe nehotărâţi, îi face să înţeleagă substraturile răutăţilor şi hulirii permanente. De unde până mai ieri arădeanul neutru era tentat să creadă că “bârfacii” şi “postacii” nu mai pot de dragul Aradului, că sunt trup şi suflet angajaţi pentru progresul oraşului şi pentru binele comunităţii, sesizează acum că treaba stă diferit; că, în realitate, oameni care persiflează tot ce ar putea contribui la creşterea oraşului şi la schimbarea în bine a calităţii vieţii, nu sunt cu adevărat de partea Aradului; că sunt “contra” nu în relaţia cu o persoană sau alta, aşa cum lasă să se înţeleagă, ci faţă de oraşul însuşi. Râd cu răutate de visările sale, îi minimalizează şi îi banalizează orice dorinţă de autodepăşire, de parcă Aradul ar trebui să fie condamnat să bată pasul pe loc, ca un sat prăpădit unde toţi sătenii au eşuat, dar sunt totuşi fericiţi în mizeria lor, pentru că sunt cu toţii la fel de proşti şi niciunul nu are mai multe în straiţă decât celălalt.
În ce mă priveşte, de când sunt implicat în proiectul oraşului, Arad – Capitală Europeană a Culturii, am avut şi eu revelaţii despre unii şi alţii. Le voi descrie, în detaliu, la momentul potrivit, pentru că nu trebuie să rămână cineva cu impresia că mitocanii au capacitatea să intimideze sau să descurajeze. Unii oameni pe care i-am cunoscut greşit, pe care îi socoteam de caracter, s-au dovedit pigmei pizmaşi cu porniri pubere, chitiţi să demoleze în loc să contribuie, aşa cum clamau permanent, la un viitor pentru oraş. Pe alţii am ajuns să îi reevaluez în bine, sesizând că am fost prea mult timp, la rândul meu, orbit de otrava ce îmi fusese picurată în ochi cu privire la faptele şi intenţiile lor. Stagiul acesta dens în proiectul Capitalei Europene a Culturii este ca o şcoală intensivă, în care am învăţat că un mănunchi de oameni cu iniţiativă, care se implică şi muncesc pentru Arad, cu satisfacţiile, succesele, neîmplinirile şi greşelile implicite, merită preţuit mai mult decât o ceată zgomotoasă de observatori care stau la balcon şi fac băşcălie, ca Statler şi Waldorf în Păpuşile Muppets, de cei care lucrează.
Eu sper că în Aradul chibiţilor cinici vor avea mai mulţi această revelaţie şi se vor apuca de treabă, în loc de ghiduşii pe internet şi bârfe de vinotecă sau scenarii de cafenea, care acum îi împlinesc spiritual. E şi acesta un obiectiv al proiectul Capitală Europeană a Culturii, al unui Arad cu arădeni mai implicaţi pentru viitorul lor.
Andrei Ando
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 