Anton Ilica este PROFESOR DE EXCEPȚIE și un OM SPECIAL; spre a scrie despre el, l-am urmărit de curând, depănând cu luciditate și emoție aduceri aminte de la începuturi până astăzi. Dar oferindu-mi-le și în scris, îmi dau seama că mult mai bine decât mine, sunt exprimate gândurile și sentimentele lui, prilejuite de acest posibil articol. De aceea, întâia dată, mă așez în spatele rememorării sale, pe care v-o propun în continuare:

”ANTON ILICA (n. 2 ianuarie, înregistrat în 29 ian. 1947, sat Tăgădău, jud. Arad); sunt născut Capricorn, cu toate calitățile și defectele acestei zodii: harnic și orgolios, aleanuri de mărire și compromisuri existențiale, sociabil și egoist, necurajos, dar adaptabil, elegant și iubitor de frumos, impresionist și incapabil de ură; împăciuitor și neconflictual și multe altele.

Timpul nașterii mele coincide cu vremea schimbării în evoluția vieții din țară; spațiul nașterii e Tăgădău - un sat de deal, unde am copilărit, aveam părinți țărani, cu gospodărie pentru subzistență, dar fără o carte în casă, fără curent electric; am văzut prima carte, în afară de manualele școlare, abia la 14 ani, când am ajuns la Arad – întâia ieșire din cercul rural - la Liceul Pedagogic; am venit cu pantaloni peticiți și cu pantofi reparați, cu o singură cămașă și fără pajama… Aici am descoperit Cartea, lumea, morala conștientă, limbajul citadin, sensul prieteniei, dar mai ales mi-am descoperit plăcerea de a filosofa, de a conversa cu idei și înflorituri verbale…

            Am urmat Liceul Pedagogic la internat, unde am dobândit maturitate prin lectură, prin curiozitate, prin sport de plăcere și capacitate de respectare a ordinii/ și ordinului, după cum voia V. Popeangă, directorul exigent al liceului, dar model, pentru elevi, de orator și protector prin duritatea atitudinală față de întregul contingent de elevi …și profesori.

            Am urmat Facultatea de filologie (română - franceză) la Universitatea din Timișoara, cu distinși profesori, regretații Gh. Tohăneanu, E. Todoran, I. Cheie-Pantea, L. Ciocârlie etc. Am început Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, dar am abandonat-o din lipsuri financiare.

Am obținut Doctoratul în ştiinţele educaţiei, cu teza „Pedagogia lecturii” (2003), coordonată de prof. univ. dr. Miron Ionescu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Am parcurs toate treptele învăţământului preuniversitar (învățător 1 an, mecanat în satul de munte, Urviș, locul nașterii mamei mele, școală care n-a avut niciodată un învățător calificat; apoi profesor gimnazial, la Gurba și Bujac - director, apoi profesor liceal, la Liceul de artă, Pedagogic, Moise Nicoară);

 În 1990, ianuarie, am fost ales director de Liceu pedagogic arădean, acolo unde am urmat studiile profesionale de învăţător, înființând profilul pedagogic (în prima lună după numirea mea, încă s-a numit Liceul Industrial nr. 13, cu profil mecanic și filologic) și construind Centrul de perfecționare al învățătorilor și educatoarelor din Arad;

În 2001, am trecut în învățământul superior, iar, ca decan, am contribuit la înființarea Colegiului Pedagogic, apoi a Facultății de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie și Asistență din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, care, în 2011, avea 5000 de studenți, numărând și cadrele didactice înscrise pentru grade didactice (învățători și educatoare, din 5 județe – Arad, caraș, Timiș, Bihor și Hunedoara);

Am semnat circa 12 mii de diploma de licență, de învățători, certificate de grade didactice, definitivat, gradul II și gradul I;

Am obținut titlul de profesor universitar, fiind membru al Academiei Sârbe pentru Educație, membru în ARACIS, în Comisii pentru Programe școlare, fiind, la un moment dat, Președinte onorific al UAV;

La plecarea din funcția de decan, Facultatea avea exact configurația actuală, cu programe acreditate, de licență (pedagogia înv. Primar și preșcolar, asistență socială, psihologie) și de masterat (la toate programele de licență), precum și ca Centru de perfecționare pentru învățători și educatoare; N-am exercitat profesura didactică decât în Arad, deși am avut câteva propuneri ispititoare.

Profesional, în domeniul școlii, învățământului și educației, am scris volume de specialitate, cf. listei de mai jos: Am publicat: Prozatori români contemporani (1972), Lucian Blaga – încercări filosofice (ediţie – 1977), Lucian Blaga – metafora iubirii (1999), Ioan Slavici – 75 (spaţiu şi timp) (colab, 2001), Restituiri literare (2018), 4x4 – ecloziune de genii în literatura română (2019), Şcoala normală din Arad (1998), Metodica limbii române în învăţământul primar (2004), Pedagogia lecturii (2004), O pedagogie modernă (2006), Filosofia comunicării (2007), Doctrine pedagogice de la origini până în prezent (2009), Ideea de învățământ superior în Arad (2010), Psihologia comunicării şi dinamica grupurilor organizate (2010), Istoricul Preparandiei din Arad (2012), Medalioane pedagogice (2014), Pedagogia contemporană (2016), Pedagogia socială (2016) precum şi studii şi articole în reviste şi ziare din ţară (Orizont, Arca, Şcoala Vremii, Plus, Viaţa românească, România Literară, Observator Arădean, Adevărul, Educaţia‑Plus, Agora, Aktuall, Tribuna învăţământului, Gutenberg, Critic Arad, Dacia literară ş.a.) şi din străinătate Le Rotarien (Lyon), Zbornik (Serbia), Kitekintes (Bekescsaba).

            Am elaborate, după un calcul aproximativ, circa 8000 de pagini tipărite.

Am înființat publicația universitară Educația Plus (2004 -), clasificată în categoria B+ și am organizat eficiența Editurii Universităii Aurel Vlaicu din Arad, care a publicat 430 de volume cu conținut universitar cotată pentru CIP și între editurile acreditate.

Am manifestat pasiune pentru literatură – domeniul la care m-am reîntors după plecarea din Universitate -, scriind o monografie despre Ioan Slavici, două volume despre Lucian Blaga, volumul 4x4 despre Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, volumul Restituiri literare, cu circa 600 pagini, precum şi numeroase studii despre Nichita Stănescu şi Mihai Eminescu.

Am avut ambiţia de a genera câteva idei pedagogice noi, cum ar fi: şcoala postmodernă şi efectele sale asupra modelului de învăţare; determinarea învăţării de către starea psihică a elevului; anticiparea deciziilor de politică şcolară de experimente pe eşantioane; schimbarea tipului de relaţionare între profesorul (autoritar) şi elevul (executant), schimbarea paradigmatică (și concomitentă a tuturor elementelor de system educațional) a sensului educației naționale etc.

În ceea ce scriu, contez pe o cultură filosofică şi pe o abilitate literară într-ale scrisului, capacităţi care mi-a adus deservicii, graţie utilizării unor metafore în context ştiinţific şi a deraierii discursului didactic în speculaţii epistemice. Scriu ușor și îmi place să cochetez cu critica literară, având aplecări filosofice și o curiozitate diversificată, prin care recrutez informații, ce devin surse pentru eseistică și literaturizare.”

Prof. univ. dr. Lizica MIHUȚ