-6°C
Patru parizience cu puteri paranormale
P(r)oza zilei: Patru parizience cu puteri paranormale
În noaptea de miercuri spre joi, noapte cu lună plină, desigur, am avut (ne?)norocul chior de a întâlni un grup de 4 (patru) parazience (+ ghidul lor arădean), care ieșiseră pe ascuns din Cetatea Aradului, cu scopul clar de a explora împrejurimile, căci fetele se aflau deja de două zile în ”orașul de pe Mureș”, ca invitate din partea Franței la cea dintâi ”Conferință europeană a tinerilor cu capacități paranormale înnăscute”.
Conferința, organizată de către Departamentul privind armele neconvenționale al NATO, se desfășura în cel mai mare secret în pivnițele adânci de sub Cetatea Aradului, deoarece locul era protejat de pânza freatică a Mureșului și astfel, concurența acerbă a senzitivilor supradotați din Federația Rusă, cei mai tari din lume în acest domeniu al psihologiei energetice, nu putea să-și bage nasul în ciorba europenilor, mai exact nu puteau penetra cu gândul în buncărele unde se desfășurau lucrările.
Numai că oaspetele noastre se cam plictisiseră să stea, la vârsta și temperamentul lor latino, zi și noapte în pivnițe jilave și să asculte la comunicări PSI sau să fie supuse la tot soiul de experimente paranormale, așa că o tăiaseră pe șest în oraș, ceea ce, hai s-o spunem pe cea dreaptă, era cam floare la ureche la capacitățile lor.
În acest context le-am întâlnit eu lângă clădirea Rectoratului Universității ”Aurel Vlaicu”, unde se distrau plutind la două palme deasupra asfaltului sau pășind ca la Miss Arad pe zidul vertical al clădirii și, după ce m-am frecat bine la ochi și mi-am scuipat de câteva ori în sân, le-am propus să le fac o fotografie cu Smartphone-ul și să scriu despre ele câteva rânduri, promițându-le ferm că până la ora 8,00 a doua zi poza și articolașul vor fi postate pe site-ul www.arq.ro.
Fetele au acceptat încântate, cu condiția ca fotografia să fie clasică, nu cum se plimbă pe acoperișuri sau scot trandafiri pe gură și, sub nici o formă, să nu scriu cine sunt (i)ele!
Cum însă, ajungând eu noaptea târziu acasă, am adormit buștean, uitând de întâlnire, de articol și de fotografie, astăzi, începând cam de pe la ora 9,00, când somnul este cel mai dulce, patul cu mine a început să intre în trepidație mai ceva ca în 4 Martei 1977, când cutremurul m-a surprins la intensitatea lui maximă în pusta Bărăganului, iar când am deschis ochii speriat că se huluie (prăbușește) patul, am văzut cum cărțile din biblioteca mea o luaseră razna prin cameră și dintre filele lor săreau personajele pe care mi le imaginasem eu atunci când le citisem poveștile și care acum dansau grațios prin aer, facându-mi cochete cu mâna sau șmecherește cu ochiul.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
P.S. Îndată ce mi-am amintit de poză și m-am apucat să scriu articolul toate fenomenele ciudate din odaie s-au potolit ca prin farmec, iar eu mi-am făcut cruce cu limba pe cerul gurii, însă, deoarece m-a împins Necuratul să le dezvălui până la urmă pariziencelor identitatea, abia acum am început să ... tremur !
