Victoria UTA-ei în meciul cu Academica Clinceni a învins și frigul de pe stadionul ”Francisc Neuman”
UTA-Acdemica Clinceni 3-0
Deși obținută în compania unei echipe aflată în subsolul clasamentului, victoria roș -albilor este una foarte importantă.
Aceasta a dus la o oarecare descătușare , nu numai a lui Erico, prin golul marcat după multe etape, descătușare prezentată și de el prin gesturile specifice vrăjitorilor care se leapădă de duhurile rele, ci și a întregii echipe. Modul în care UTA s-a impus nu a fost neapărat unul spectaculos, dar a demonstrat ( și nu mai în acest meci) că Ionuț Badea nu este adeptul unui joc de apărare, de menținere cu orice preț a unui avantaj minim pe tabelă. Este adeptul conceptului că ” atacul este cea mai bună apărare” și asta s-a văzut în toate meciurile prestate de UTA de când Badea este la cârma ei.
Că mai trebuie îmbunătățiri este de la sine înțeles, dar se vede clar că Otele și Cardoso formează un cuplu singur în linia de atac, cu observația că Dumitru Cardoso este , dacă încercăm să facem o comparație , un Călin Mariș ( Căli Gol) al UTA-ei anilor 2000, adică în meciurile puține în care a evoluat până acum, a acumulat o groază de ofsaiduri, stricînd astfel faze importante de atac ale coechipierilor săi.
Otele s-a încadrat mai bine și mai repede atât în colectivul lui Ionuț Badea , dar , mai ales , în inimile suporterilor.
Otele și Cardoso nu ar fi putut ieși în evidență fără conștincioasa muncă depusă de ”cărăușii de pian” din linia mediană, iar zidul apărării a avt doar o ”cărămidă” mai nelalocul ei, dar nu dau nume.
Poate dacă vremea nu era așa de neobișnuită pentru un mijloc de martie, UTA ar fi câștigat la o diferență mult mai mare. A încercat soarele să mai domolească frigul, în prima repriză, în zona din care veghează statuia lui Fracisc Neuman, dar fără șanse.
Sigura sursă de căldură , și aia sufletească, a venit din partea spectatorilor , impresionanți atât pentru Arad dar și pentru întreaga țară.
Meci frumos, cu goluri și ratări. De data aceasta , ratările nu au mai supărat pe nimeni , (eventual doar pe autorii lor), din contră, au fost aplaudate.
Și încă ceva. Nu am mai văzut , în acest sezon,pe alte stadioane, ca la finalul meciurilor, terenul să fie invadat de copii pentru a-și atinge idolii.
Ce poate fi mai frumos ?
Haide UTA!