UTØYA – 22 IULIE, un film artistic foarte slab despre o foarte mare tragedie
Aseară (8 septembrie) a fost proiectat în grădina de vară a Cinema ARTA filmul norvegian UTØYA – 22 IULIE, având ca subiect atacul extremistului de dreapta Anders Behring Breivik asupra unei tabere de vară a tineretului laburist norvegian, adunat pe insula Utoya din apropierea capitalei Oslo, unde dementul de 32 de ani a ucis 69 de adolescenți.
Un subiect copleșitor, dar din care regizorul și scenaristul (dacă nu o fi una și aceeași persoană?!) nu au reușit să scoată decât un film agasant, în care spectatorul este terorizat timp de o oră și jumătate de fuga interminabilă și zbaterile adolescenților, ce aleargă dezorientați prin pădurea de pe insulă, pe fundalul sonor al împușcăturilor. Fără nici un fir epic (și ce experiență cutremurătoare a fost !!!) fuga tinerilor prin pădurea asasină putea să țină 10 minute sau 10 ore, căci lungimea filmării ei nu are nici o motivare coerentă în economia povestirii, filmul fiind dezolant de sărac narativ.
E ca și cum, vrând să scrie Lev Tolstoi despre lupta poporul rus împotriva lui Napoleon iar Serghei Bondarciuk să filmeze apoi această epopee, tot romanul ”Război și pace” (și apoi filmul) nu ar fi compus decât din scene de bătălie ... și iar bătălie.
Cred că morala acestui eșec cinematografic este să nu te apuci de un subiect mare, copleșitor, dacă nu ești un artist pe măsură. Iar regizorul Erik Poppe cu siguranță nu este.
Și dacă, totuși, doriți să vedeți un mare film artistic despre un dement, mai uitați-vă o dată la ”Tăcerea meilor”!
Vasile de Zărand