Teoria ca teoria, dar practica ...
Ultima lecție și ultimul sunet sunt doar câteva trepte din scara vieții. Așa se încheie un capitol remarcabil iar apoi se deschid și altele, fiecare cu lecțiile sale. Acestea sunt lecții de viață unde nu mai sunt profesori așa cum ne-am obișnuit, ci fiecare persoană întâlnită poate să ne învețe ceva și nu mai contează ce studii are sau dacă le are. Parametrul dat devine secundar din momentul când înțelegi că poți învăța de la oricine, oricând.
Lecțiile vieții nu au un orar stabilit și doar parțial pot fi planificate. Acestea încep cu situații în care poți să decizi: Unde? Când? Cum? De ce? E o latură a maturității să fii responsabil de alegerile făcute și să conștientizezi că urmează consecințe.
De-aici începe practica. Da, da practica căci teoria o știm din curte, o citim prin cărți, o auzim la experți iar practica o trecem singuri. Acea practică care de cele mai deseori ori ne cere disciplină, perseverență și poate fi migăloasă dar e foarte necesară în însușirea materiei.
Lecțiile de viață au tendința să se repete periodic, pentru ca să însușim în sfârșit materia și să dăm examenul. Mai e ceva la mijloc, care nu e chiar atât de evident din prima dar e important. Învățătorii ni se schimbă, metodele de predare la fel iar temele rămân neschimbate până în momentul când reușim să ne luăm nota.
Și nu e cazul să ne grăbim să trecem cât mai repede lecțiile, căci acestea se vor întâmpla în momentul cel mai potrivit pentru noi. Nici mai devreme, nici mai târziu, ci la fix.
Olga Mațarin