În urmă cu un an de zile, pe 15 ianuarie 2020, pleca la cele veșnice preotul iconom-stavrofor Crăciun-Dorel Moț, lăsând lacrimi de durere în sufletele celor pe care i-a păstorit,dar și ale tuturor celor care l-au cunoscut. Născut în localitatea Zimbru, comuna Gurahonț, în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1955, într-o familie de oameni simpli, dar muncitori și foarte credincioși, părintele Dorel, absolvind Liceul Teoretic din Gurahonț, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Harul preoției, primit prin Taina Hirotoniei în anul 1981, s-a integrat organic în întreaga lui ființă, iar lucrarea celor sfinte i-a transfigurat și prefăcut întreaga lui viață. Din anul 1990 este numit preot în Parohia Gurahonț, unde s-a dedicat cu multă sârguință alături de credincioșii parohiei pentru construirea noii biserici, cu hramul ,,Buna Vestire”, o catedrală a văii Crișului Alb, a cărei târnosire a avut loc pe data de 27 octombrie 1996. Câțiva ani mai târziu, pe 25 septembrie 2005, are loc binecuvântarea lucrărilor de pictură.

Pentru activitatea sa preoțească și culturală, a fost distins cu rangul de iconom-stavrofor. Părintele Crăciun-Dorel Moț a fost iconomul tainelor lui Dumnezeu, ,,vasul de bună trebuință al lui Dumnezeu”(II Timotei 2,21), a fost un mărturisitor fervent al existenței lui Dumnezeu-Treime. În relația cu Dumnezeu, ,,ardea cu duhul”,fiind asemenea unui rug ce arde și nu se mistuie. Întotdeauna trăirea de la altar era în acord cu viața sa de zi cu zi, între lucrarea harului și condiția sa sufletească existând o sinergie perpetuă. În toți acești ani de preoție, slujirea sa a îmbrăcat toate aspectele posibile ale vieții spirituale a celor pe care i-a păstorit: pe cei slabi i-a încurajat, pe cei în deznădejde i-a mângâiat, pe cei căzuți i-a îndreptat, pe cei aflați pe calea cea bună i-a întărit, pe cei în nevoi și în suferințe i-a învățat răbdarea. Tuturor le-a mijlocit intrarea la Hristos prin participarea la slujbele Bisericii, la Euharistie și prin actul creator. Prin enoriașii săi, a avut certitudinea că nu va bate singur la porțile veșniciei. Părintele Dorel era slujitorul lui Dumnezeu care nu avea doar stăpânire peste sufletele credincioșilor, ci era un împreună-lucrător cu ei. Se ruga împreună cu ei, suferea alături de ei și se bucura împreună cu ei. A fost un preot iubitor de carte și învățătură, căutat și iubit de credincioși pentru firea sa blândă, cuvântul cald și plin de încurajare și, mai ales, pentru predicile bine pregătite și de un înalt nivel teologic. Era liantul între credincioși și Dumnezeu. Cu el, biserica se umplea de pace și tihnă.  A fost preotul care s-a conformat cuvântului Evangheliei. Fiecare credincios pleca din Biserică Duminica sau în zi de sărbătoare,la finalul Sfintei Liturghii, împăcat,eliberat sufletește de frământările vieții cotidiene, cu o iubire mai mare pentru semeni, cu un mai puternic sentiment de solidaritate pentru aproapele aflat în suferințe de tot felul și cu o binecuvântare care îi însoțea toată săptămâna. A propovăduit neîncetat iubirea dintre oameni. Această sensibilitate față de semenul său a deprins-o de la mama sa, o mamă bună, blândă și iubitoare, vrednic model de viețuire creștină.

În plan social-cultural, a dovedit multă dăruire și implicare, desfășurând multiple activități în care a implicat tinerii din Parohia Gurahonț și nu numai, coordonând în parteneriat cu Liceul ,,Ioan Buteanu” Gurahonț, Festivalul de colinde ,,Vestim Nașterea Domnului”, Concursul de toacă ,,Cântecul care te cheamă la rugăciune”. A fost promotorul proiectului Alege Școala având ca rol reducerea abandonului școlar și susținerea copiilor nevoiași. A promovat cu Liceul din Gurahonț Festivalul de colinde ,,Venite Adoremus” și proiectul ,,Crăișorii”, aducând în Gurahonț personalități ale culturii și educației din toate zonele țării. Ca preot, a dezvoltat lucrarea corului bisericii ortodoxe din Gurahonț, obținând în decursul anilor premii și aprecieri la nivel județean și regional. A fost și coordonatorul Cercului Misionar Gurahonț, desfășurând multe activități filantropice, venind tot timpul în sprijinul celor nevoiași.

Părintele Crăciun-Dorel Moț va rămâne pururea pomenit în rugăciunile înălțate de către continuatorul său, fiul Iulian Moț,preotul paroh al Bisericii pe care a ctitorit-o,precum și în rugăciunile credincioșilor, ale celor care au fost botezați, cununați, spovediți și împărtășiți de dânsul. Preotul Dorel va trăi prin toți aceștia; el nu va muri niciodată! Noi nu te vom uita, părinte,/căci glasul tău cel fermecat/pe mii de suflete pierdute/le-a scos din moarte și păcat. Ne-om aminti mereu, părinte/de tine și de glasul tău/căci el ne-a scos din calea morții/și ne-a adus la Dumnezeu. Te vom iubi mereu,părinte,/și-n drumul sfânt o să-ți urmăm/căci tu ne-ai spus cum pentru Domnul/să suferim și să luptăm.  Te vom urma mereu,părinte,/pe calea Domnului,smeriți/căci fără glasul tău,cu toții/am fi și astăzi rătăciți. Statornici vom iubi Lucrarea/și glas străin nu vom urma,/ci totdeauna după Domnul,/vom merge toți pe urma ta. Articol realizat de Prof. VESA CIPRIAN NICUȘOR-Liceul Ioan Buteanu Gurahonț