Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului sărbătorit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog
În ziua praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, obştea monahală, în frunte cu Părintele Grigorie Timiş, stareţul mănăstirii, soborul preoţilor şi diaconilor slujitori şi mulţimea de pelerini, au întâmpinat pe Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care a poposit ca în fiecare an, pentru a oficia Sfânta Liturghie arhierească, cu prilejul hramului Paraclisului de iarnă al Sfintei Mănăstiri Hodoş-Bodrog.
Cu acest prilej, chiriarhul a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură pus sub titlul ,,Vederea faţă către faţă” (cf. II Petru 1; Mt. 17) care este dorirea permanentă a credinciosului de a percepe prezenţa divină arealizând comuniunea deplină cu Dumnezeu. Momentul sărbătoresc de astăzi este chezăşia acestei împliniri la Parusie, sau a doua venire a Mântuitorului (cf. I Cor. 13, 12). Lumina taborică, adică strălucirea feţei Domnului, o dobândesc în viaţa duhovnicească cei pe care Mântuitorul îi fericeşte pentru curăţia inimii, înţelegând întreaga fiinţă umană tinzătoare, la care cheamă şi simbolul muntelui pe care s-a făcut minunea în faţa ucenicilor, citirea Apostolului însuşi dând mărturie. Potrivit imnului praznicului, la părtăşia luminii celei pururea fiitoare sunt chemaţi toţi credincioşii, după cum şi un alt cânt bisericesc arată că ,,drepţii ca luminătorii strălucesc”. Conştiinţa faptului este în tradiţia populară că pâinea, roadă a feţei pământului, reprezintă Faţa lui Dumnezeu, şi drept urmare Sfânta Împărtăşanie şi Tainele Bisericii sunt adevărata lumină pe calea mântuirii.
După săvârşirea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţia sa a oficiat o slujbă de pomenire pentru vrednicul de amintire episcop al Aradului, Visarion Aştileanu, la 35 de ani de la trecerea la cele veşnice, în anul 1984, tocmai la acest mare praznic. La finalul acesteia, Chiriarhul arădean a evocat prin cuvinte alese personalitatea vrednicului ierarh care a păstorit Eparhia Aradului mai bine de un deceniu (ales 10 iunie 1973, înscăunat la 26 august 1973 – trecut la cele veşnice la 6 august 1984). De asemenea, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei a adăugat că săvârşind pomenirea înaintaşilor reînnoim datoria de a le urma pilda continuând tradiţia ostenelilor pentru frumoase împliniri.
Episcopul Visarion este înmormântat în cripta episcopală de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, alături de alţi ierarhi arădeni.
La slujba parastasului au participat şi rudenii ale Episcopului Visarion, printre care şi actorul Dan Aştileanu, nepot al vrednicului ierarh.
Părintele stareţ Grigorie Timiş a mulţumit Întâistătătorului Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, în numele vieţuitorilor mănăstirii şi al soborului preoţilor slujitori, preoţilor slujitori şi credincioşilor veniţi să participe la Sfânta Liturghie.
Scurte date biografice ale Episcopului Visarion Aştileanu
Visarion Aștileanu (numele de botez Vasile) s-a născut la 14 martie 1914 la Cluj. Vasile Aștileanu a urmat studiile secundare la Liceul ,,George Bari” din Cluj (1925-1933), cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj (1933-1935), continuând cu studii de Filosofie și Teologie în Colegiul ,,De Propaganda Fide” din Roma (1935-1942). La Roma a obținut licența (1941) și doctoratul (1942). A fost secretar eparhial și preot la Biserica Bob din Cluj (1942-1949). Între 1952-1955 a fost deținut politic. În anul 1958 a funcționat ca inspector patriarhal, apoi, din 1962 ca episcop vicar patriarhal. În anul 1973 a fost episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, pe care a păstorit-o între anii 1973-1984.
În perioada în care a fost inspector general patriarhal a slujit ca preot la bisericile ,,Tatu” și Antim din București (1958-1961). La 9 septembrie 1962 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sinaia, sub numele Visarion, și hirotonit arhiereu cu titlul ,,Ploeșteanul”. Între 1962-1969 a funcționat ca episcop-vicar patriarhal, apoi ca episcop-vicar la Mitropolia Ardealului, cu titlul ,,Rășinăreanul” (instalat 1 iunie 1969), apoi episcop al Aradului (ales 10 iunie 1973, înscăunat 26 august 1973), unde a păstorit până la moarte (6 august1984).
Protos. Iustin Popovici