Portretul lui Fuego a lăcrimat din nou ?!
P(r)oza zilei: Și iată că au trecut doi ani de când unui grup de boshetari arădeni, ce-și făcea veacul pe segmentul de bulevard dintre Catedrala Catolică și bomba de colesterol numită Mc Donald s, i s-a pus pata într-o seară de joi pe delicatul cântăreț de muzică ușoară, cu numele mai ușor ca și un fulg, Fuego și care, după mintea hodinită a oamenilor străzii, cică ar duce o viață de răsfățat, adoptat favorit al tuturor româncelor sexagenare, în vreme ce ei sunt bastarzii societății, supuși vitregiilor sorții, așa că au dat foc la niște bulendre, ce se găseau împrăștiate pe dușumeaua dughenii ce fusese cândva un cochet FORNETTI, cu scopul de a-l afuma pe langurosul cântăreț, al cărui portret le surâdea mai suav decât Gioconda, de pe geamul defunctei patiserii.
Bineînțeles că atunci la fața locului au ajuns imediat pompierii și polițiștii, alarmați de fumul stârnit taman în buricul Aradului, dar boschetarii se și ușchiseră între timp, speriați de zarva iscată.
Numai că lucrurile abia din acel moment au început să se complice, și pe nesimțite au luat-o razna, deoarece niște simpatizante romanțioase ale cantautorului Fuego, dar femei cu frică de cele sfinte și ce treceau întâmpător pe acolo, susțineau cu mâna pe inimă că portretul idolului lor a început încet, încet să lăcrimeze.
Că a lăcrimat cu adevărat din cauză că-l usturau ochii de la fum sau de la răutatea boschetărească, de asta a rămas să ne lămurim în viitor cu toții, de la vlădică și până la opincă, căci afișul a fost mutat, cu precauțiile de rigoare, într-o sală special amenajată în pivnițele Muzeului Județean Arad. Unde se găsește și acum și expus pe un șevalet și acoperit de un clopot de sticlă și păzit zi și noapte de voluntari recrutați dintre admiratoarele cantautorului, și care mărturiseau recent în privat că au trăit adevărate stări de extaz în nopțile cu lună plină din vara aceasta, când portretul lui Fuego a lăcrimat (discret) din nou.
Și, pentru ca misterul să fie complet, gurile rele chicotesc pe la colțuri, că, ceea ce adoratoarele pretind a fi lacrimile curate ale lui Fuego, nu sunt, de fapt, decât picături de condens, produs sub clopotul de sticlă de căldura verii și venerate drept lacrimi de mironosițele exaltate.
UPDATE:
După cum era și firesc, ne-am adresat și Arhiepiscopiei Aradului, pentru a autentifica minunea (sau șarlatania?!) și Înaltpreasfințitul părinte dr. Timotei Seviciu, prompt și energic, ca de obicei, a desemnat imediat un preot specialist, care să se deplaseze în catacombele misterioase ale Muzeului Județean Arad (unde accesul este permis, desigur, doar pe baza unei autorizații speciale ORNISS) și să verifice natura fenomenului. Din păcate a trecut și vara, aproape că a trecut și toamna și iată că frigul și covidul sunt peste noi și Arhiepiscopia Aradului tot nu ne-a trimis nici un comunicat din care să înțelegem dacă ”Portretul lui Fuego a lăcrimat din nou ?!” sau nu.
Sau, dacă e verosimil zvonul că preotul-exorcist s-a convertit la Fuego și nu a mai ieșit din catacombele Muzeului, de ce Arhiepiscopia și Poliția țin secret acest fapt?!
P(r)ozeur: Vasile dZărănd