-6°C
OBICEIURI DE PAŞTI DIN VALEA CRIŞULUI ALB
Un vechi joc cu cântec, practicat în unele localităţi din Valea Crişului Alb, dispărut azi, era „Mirioara”. Înrudit ca text literar, melodie şi mişcare cu „Lioara” din zona localităţilor Beliu, judeţul Arad şi Ştei, judeţul Bihor, jocul prezenta un evident caracter ceremonial. Se juca a doua zi de Paşti, de către fetele fecioare, care devin „surate” (surori) între ele şi uneori şi de nevestele tinere. De obicei, jocul începea în jurul bisericii, înconjurând-o, deplasându-se apoi pe uliţe şi creând astfel un spectacol sărbătoresc la care participa întregul sat.
La Rădeşti, unde jocul se mai numeşte şi „de-a şiru”, el se desfăşura astfel: „Se face un şir de fete care, ţinându-se de mâini, trec pe sub braţele ridicate în sus de două dintre ele, cântând. Pe fata care se pică Mireasă, adică se termină cântecul, cele două o prind în şir şi continuă tot aşa, până ce mai rămân ultimele două. Atunci, jocul începe din nou cu ele”. Textul cântecului este următorul: „Floare mirioară, / Fată lilioară, / Dă-ne una nouă / Din acestea două: / Care-i mai frumoasă, / Cu sprânceana trasă, / S-o facem mireasă.” (Informator Frăţilă Telca, Rădeşti, nr. 159, 58 de ani).
După unele variante ale textului literar, cum ar fi cea culeasă din comuna Almaş, jocul ar putea fi încadrat într-un tip mai general, ce reuneşte mai multe categorii de creaţii folclorice, unele locale, unele cu caracter de mai departe, cum ar fi jocul mai comun La noi mai puţine şi la voi mai multe. Textul la care ne referim mai sus, prezent în jocurile din comuna Almaş este: „- Soră Mărioară, / Ce ţi se împare – Mie mi să-mpare, / Că-s multe la voi, / Puţine la noi / - Dacă-ţi pare rău, / Dă-ne, una nouă / Dintre cele nouă (9) / Care-i mai atrasă, / Care-i mai frumoasă, / Ca şi o mireasă”. (Informator Ilca Ana, Almaş, nr. 148, 59 de ani).
Dincolo de funcţia distractivă, jocul are şi o semnificaţie ascunsă, respectiv o funcţie formativă, ce promovează sentimentele de solidaritate şi înfrăţire feminină, motivate de destinul de viaţă comun, validat prin actul ritual al „însurăţirii”. Acest sentiment mai exista în urmă cu 25-30 de ani în această zonă, fetele cu vârstă între copilărie şi adolescenţă numindu-se între ele „surate” – „soruţe”, din dorinţa a fi una lângă alta şi de a-şi dezvălui secretele. Textul următor este edificator în acest sens: „Floare mirioară, / Floare lilioară, / Vrei să-mi fi surată, / Că mi-s străinată? / - Dacă-ţi pare rău, / Placă (poftim) de-ţi alege / O fată frumoasă / Din grădina noastră / -Da mie că-mi place, / Pă asta dincoace / Că-i cu geana trasă, / Ca de jupâneasă, / Cu sprâncene rare, / Ca de doamnă mare, / Cu sprânceana deasă, / Ca de doamn-aleasă.” (Inf. Frăţilă Telca, Rădeşti).
Informatoarea Bejan Măriuţa (în 1961 avea 77 de ani, Buteni, nr. 2), care îl jucase ca tânără fată şi apoi ca nevastă, prin anii 1920-1925, spunea că jocul începea în jurul bisericii, care la acea dată se afla pe locul unde este clădirea fostului cinematograf şi cobora pe uliţa principală până la piaţă, acum parcul din faţa Primăriei. Între timp se antrenau în joc şi feciorii, fapt firesc ca la vârsta tinereţii, când problema centrală a vieţii este căsătoria, jocul să implice şi această problemă. În acest caz, fiecare fecior îşi alegea câte o fată sau nevastă cu care intra în joc. Perechile înaintează cu paşi ceremonioşi, ţinându-se de mână şi cântând pe sub braţele ridicate în sus, ca o poartă, de către prima pereche. După ce trece şi ultima pereche, jocul se reia, începând cu aceasta: „Mirioară, -oară, / Fată lilioară; / Busuioc cu flori, / Mai şedeţi, feciori, / Până mâne-n zori / Că de mâne-n zori, / Fire-ţi mergători, / Până la o vale, / La o casă mare, / Cu poarta pă soare, / Scrisă-n şezătoare / De nouă fecioare / Şed în şir şi torc / Şi feciorii joc; / Mirioară, -oară, / Fată lilioară, / Busuioc cu pene, / Mai şedeţi fetele, / Până mâne-n stele; / Că de mâne-n stele, / Fireţi=(veți fi) mergăţele, / Floare mirioară, / Fată lilioară”.
În acest caz, jocul semnifică un fel de legământ pentru căsătorie, un cult al soarelui, străvechi în Crişana, o bucurie curată ce izvorăşte din izbânda oamenilor înfrăţiţi asupra greutăţilor vieţii.
CORINA BEJAN
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 