Vise frumoase și speranțe, dar mai ales multă dragoste dau un imbold și o bucurie de a trăi acelor persoane, iar viața pare a fi numai bucurii și împliniri. La urma urmei căsătoria între un bărbat și o femeie este și o poruncă lăsată de la Dumnezeu, iar „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” spune un verset din Biblie, căsătoria este o binecuvântare de la Dumnezeu.

Atunci când doi oameni se iubesc parcă nimic nu poate să îi despartă pentru că dragostea  care și-o poartă unul altuia îi face tari ca o stâncă, de neclintit. („V-a lăsa omul pe mama sa și pe tatăl său și se va alipi de femeia sa și vor fi un singur trup” spune Biblia, cartea sfântă a lui Dumnezeu).

Pe Dorinela Oprea (Nela, așa cum îi spunem noi cei apropiați) o știu de când era micuță, a crescut văzând-o ca fetiță, apoi școlăriță la Hășmaș, apoi la liceu fiind deja domnișoară și iată că a venit timpul când și-a unit destinele cu cel pe care îl iubește.

Valentin Irimie este din Groșeni de peste deal, cum se spune la țară, un băiat bun și harnic care o iubește pe Nela, iar sâmbătă, în 30 septembrie și-a unit destinul vieții cu Nela. Nunta a fost în Hășmaș, o localitate frumoasă cu tradiții și obiceiuri frumoase care încă se mai păstrează vii așa cum erau poate cu sute de ani înainte.

Nunta la sate are un farmec aparte pentru că încă se păstrează acele frumoase obiceiuri din trecut care dau farmecul și bucuria sărbătorii. Invitații mirelui s-au adunat la Groșeni la casa lui Valentin unde s-au cinstit cu o pălincă de Groșeni și o plăcintă bună de casă făcută de Groșenițele harnice, s-a jucat după muzică, apoi împreună cu muzicanții, invitații și domnișorii de onoare au plecat spre Arad cu mașinile și un microbus, după nașii de cununie.

La nași acasă s-au cinstit la fel, cu pălincă și prăjitură așa cum este obiceiul, apoi alaiul a pornit spre Hășmaș să ceară mireasa. La intrarea în sat toți au coborât din mașini și frumos încolonați cu cei care joacă steagul de nuntă în față, cu nașii, apoi domnișorii de onoare și nuntașii, au mers de-a lungul satului spre casa miresei, dar „drumul a fost legat”...

Un obicei frumos  este „legatul drumului” de copii care leagă o sfoară groasă sau un cablu de o parte și cealaltă a drumului când este nuntă în sat (obicei foarte vechi la Hășmaș) și nu dau drumul nuntașilor mai departe să ia mireasa până nu plătește nașul dezlegarea drumului.

Urmează negocieri aprinse între nași și copii acolo în drum, apoi când se învoiesc toți asupra prețului drumul este dezlagat. Numai că drumul poate fi legat și de alți copii din sat care la rândul lor negociază cu nașii, care trebuie să scoată iar banii din buzunar. Acest lucru se întâmplă și de trei sau patru ori până la biserică unde se oficiază cununia mirilor.

Un obicei frumos cu zâmbete și bucurie mai ales pentru copii, iar atunci când nașul dă peste un, ”Prâslea” de copil care știe negocia dezlagarea drumului, trebuie să bage mâna în pungă mai adânc, dar nu are ce face. Desigur că toată lumea se veselește, inclusiv nașii care vor rămâne cu o amintire plăcută, mai ales atunci când dau peste acel ștrengărel de copil simpatizat de toți.

Ajunși la casa miresei negocierea se face din nou, dar de această dată între vornicul („diavolul”) mirelui și al miresei. Se cere mireasa, iar „diavolul” miresei aduce o babă îmbrăcată mireasă care bineînțeles se refuză, apoi se aduce o miresuță micuță, dulcică, despre care „diavolul” mirelui spune: „venim și după asta, dar peste vreo două zeci de ani”.

Se râde, se fac glume și apoi se aduce în pragul casei mireasa pe care o acceptă mirele și „diavolul” împreună cu nuntașii. Se intră în curtea miresei, muzica cântă de joc, se cinstesc nuntașii cu pălincă, vin și prăjitură, iar tinerii joacă în curtea miresei.

Este un moment emoționant pentru părinții miresei mai ales, pentru că iată își văd fiica pe care au crescut-o cu atâta dragoste, în rochia albă de mireasă și atunci sentimentele sunt amestecate între bucuria de a-ți vedea fata mireasă și faptul că nu mai este copil acasă la mama și la tata, sau poate se întrebau „Când a crescut așa repede?” Nici nu ne dăm seama ce repede cresc copiii noștri, dar o vedeam pe mătușa, mama miresei cu lacrimi în ochi...

De la casa miresei alaiul nuntașilor s-a îndreptat spre primărie pentru a se oficia căsătoria mirilor,însă din nou copii au ținut drumul , iar nașul a scos din buzunar alți bani pentru a se dezlega calea. Oficierea a fost făcută de primarul comunei Hășmaș, domnul Popa Cornel care le-a vorbit cu drag și blâdețe mirilor, așa cum o face întotdeauna,citind și din codul familiei, apoi a felicitat mirii.

Buchete de flori și felicitări de la cei prezenți, apoi nuntașii s-au îndreptat spre biserică. Cununia religioasă s-a desfășurat la biserica ortodoxă din Hășmaș, apoi la ieșirea din biserică mirii au dat drumul fiecare unui porumbel alb spre cer, iar din cutie Denis Vesa (din Buteni) a dat drumul altor porumbei albi (poștași) spre cer. Un moment frumos și emoționant în același timp  pentru toată lumea.

Apoi alaiul nuntașilor s-a îndreptat spre căminul cultural Hășmaș cu steagul în față în ritmul muzicii unde mirii erau așteptați la intrare să închine împreună cu nașii, apoi să spargă paharele de șampanie pentru a aduce noroc în viață.

După felicitarea mirilor, ciocnirea unui pahar de șampanie și un „LA MULȚI ANI”, interpretat de solista Florica Tomoioagă și formația Cosmin Marta, toți nuntașii s-au așezat la mese. Desigur că a urmat și dansul miresei, iar cântecul, jocul și voia bună au ținut până dimineața la ora șase.

Nela și Valentin Irimie, vă dorim din tot sufletul să aveți parte de o căsnicie frumoasă, să vă bucurați unul de celălalt, să vă iubiți la fel ca acum tot restul vieții, să vă dea bunul Dumnezeu numai bucurii și copii frumoși. Casă de piatră și multă fericire vă spun toți și la fel vă doresc și eu, verișorul vostru primar!