Lajos Notaroș, încotro?
În seara de vineri, 23 Septembrie, în spațiul ospitalier de la Boeme Cafe (nici că se putea găsi un loc mai nimerit în Arad!), în prezența unui public de elită, a avut loc o lansare de carte nițel mai neobișnuită.
Spun, mai neobișnuită (lansarea), deoarece este vorba despre un debut, care are loc la o vârstă a autorului (peste 60 de ani), când mulți scriitori se consideră deja niște ”clasici în viață”.
Dar cum în literatură (și în artă, în general) vârsta, sexul sau naționalitatea creatorului are tot atâta importanță, cât și culoarea ochilor (și Giuseppe Tomasi de Lampedusa era trecut bine de 60 de ani, atunci când a publicat romanul ”Ghepardul”), profesorul și jurnalistul arădean de excepție, Lajos Notaroș, a găsit nimerit să iasă acum în public cu un ”microroman” (Vasile Dan) intitulat ”Run, omule, run”, apărut la Editura Mirador.
Titlul cărții îmi amintește de multpremiatul film nemțesc ”Aleargă, Lola, aleargă” (”Run, Lola, Run”) și despre conținutul volumului lansat s-au pronunțat mai mulți scriitori prezenți la eveniment și care apucaseră deja să-l citească, adică au vorbit, cum se spune, chiar în cunoștință de cauză.
Cel dintâi care a prezentat autorul și cartea a fost poetul Vasile Dan, președintele Filialei Arad a Uniunuii Scriitorilor: ”Acum asistăm la un eveniment neobișnuit. Un ziarist, poate cel mai vizibil, poate cel mai temut din Arad, Lajos Notaroș, își face curaj și iese la lumină cu un microroman, cu o carte foarte special structurată. Cartea are un titlul oarecum în romgleză, ”Run, omule, run”, nu ca în engleză ”Run, Man, Run” și acest titlu rimează puțin cu substanța cărții, care e una specifică”.
”Am să încerc să vă explic unde văd eu punctul critic al cărții, deoarece ușurința lecturii mi se pare o capcană pe care ne-o întinde Lajos. Personajele lui Lajos și-au pierdut întreaga anvergură, întreaga aură, întregul halou al tragicului, a ceea ce dădea sens existenței”, sesizează criticul și profesorul universitar Florin Ardelean.
Scriitorul Gheorghe Schwartz contextualizează ”iepoca” în care are loc acțiunea cărții: ”Înainte de 1989 au fost câteva personaje, care au scris asemenea cărți, dar într-un limbaj mult mai optimist și mai benefic pentru anii aceia. Principal ar putea să fie numit un scriitor care a avut un succes extraordinar în epocă, Petre Popescu, dar care și-a putut permite să scrie cum a scris, pentru că era cine era tatăl lui și cine erau cei din jurul lui. Este și acolo o fugă din cenușiul diurn, dar o fugă care nici acolo nu duce niciunde”.
”Am făcut greșeala enormă să cred că voi reuși să scriu această poveste în maghiară, dar nu-mi ieșea nicicum și atunci am realizat că nu are cum să îmi iasă din moment ce povestea este în românește. Pentru că, dincolo de faptul că eram ungur, vorbeam românește și toți ceilalți din jurul meu erau români. Și atunci m-am apucat acum vreo 10-12 ani să scriu în românește. Și am scris cartea cred că în două săptămâni. După care mi-am zis: nu se poate, în două săptămâni nu se poate scrie o carte. Înseamnă că e o mizerie! Așa că am lăsat-o așa, să dospească acolo”, s-a confesat autorul, carele până la urmă și-a luat inima-n dinți și manuscrisul sub braț și s-a prezentat la Editura Mirador ... iar rezultatul se vede acum.
Prin această carte, scrisă în limba română, Lajos Notaroș este un scriitor român, care a îmbogățit literatura română cu o nouă viziune, la fel cum Eugen Ionescu, prin teatrul scris în franceză, rămâne un scriitor francez.
Atmosfera artistcă a fost potențată de tânăra harpistă Alexandra Rebeca Iancu și nonconformistul actor Florin Covalciuc.
Vasile de Zărand