”Lajkó: țigan în cosmos”, filmul a cărui interzicere a fost cerută de Ambasada SUA la București, va mai putea fi vizionat doar la Arad, la Cinema Arta
P(r)oza zilei: ”Lajkó: țigan în cosmos”, film a cărei proiecție pe teritoriul României a fost cerut imperativ de Ambasada SUA la București, ca, de altfel, de către toate ambasadele americane pe TERRA, să fie oprită, invocându-se aiuritoarera ”political correctness”(”corectitudinea politică”), va mai putea fi, totuși, vizionat doar la Cinema Arta din Arad și doar în seara de 13 iunie (seară ghinionistă pentru cenzorii americani!!!). Dar iată pe scurt despre ce-i vorba în filmul împricinat:
”Io-s țigan și mama-i cioară,
tata cântă din vioară.”
(Folclor din Republica Populară Română)
”Lajkó: țigan în cosmos”, este o comedie maghiară de un umor molipsitor și care mi-a adus aminte de ”Good Bye Lenin!” (”Adio, Lenin!”), o satiră nemțească din anii 2000, unde comunismul era de asemenea ”luat în balon”, tot printr-o ironie devastatoare.
Și, ”Lajkó: țigan în cosmos”, chiar așa și începe, cum tânărul rom - și cu această ocazie, ca o pirandă ce-și ridică fuste-n cap, îl ocărăsc și eu pe FSN-istul Petre Rom(an), să-și lase găinațul toate ciorile de pe teritoriul României pe creștetul lui, căci el ne-a pricopsit printr-o lege idioată cu vocabula ”rom” !!! - obsedat (normal, ca orice ”pasăre călătoare”) din copilărie de zbor, se ridică la nori cu un balon cu aer cald, undeva în pusta maghiară, numai că tocmai în acel moment năvălesc în Ungaria tancurile sovietice, pentru a înăbuși în sânge revoluția anticomunistă din 1956 și, ca atare, ”țiganul zburător”, pe ritmurile ”Internaționalei” (nu ale lui Wagner din ”Olandezul zburător”!), este doborât de artileria antiaeriană și vârât înpreună cu alți deținuți politic la închisoarea din Vác (unde s-a chinuit în urmă cu mai bine de 100 de ani și Slavici al nostru), ca un periculos ”dușman al poporului”.
Norocul lui Lajkó, dacă acesta s-o fi putând numi noroc, a fost acela că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) tot încerca să trimită ființe umane în cosmos și, de câte ori racheta se întorcea pe TERRA, datorită frecării cu aerul la reintrarea în atmosferă, cosmonautul era găsit fiert, copt, mort în capsulă. Așa că tovarășul Leonind Ilici Brejnev, în calitate de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și președinte al Prezidiului Sovietului Suprem, în înțelepciunea lui proletară, a decis să nu mai decimeze în aceste zboruri erxperimentale tovarăși fideli din republicile sovietice socialiste, ci, mai bine, ”dușmani ai comunismului” din ”țările satelit”, cum disprețuitor erau numite în ”iepocă”.
Prin urmare au fost poftiți, pe post de cobai, la cosmodromul Baiconur (un fel de Cape Kennedy sovietic) țiganul Lajkó din Republica Populară Ungară, nepoata criminalului nazist Josef Mengele, găsită pitită pe unde va prin Republica Democrată Germană și un călugăr budist din Republica Populară Mongolă, ce levita toată vremea în stare de meditație.
Dar ... spunând acestea, nu v-am divulgat mai nimic din acțiunea filmului, căci povestea, de un comic nebun, de-abia de acum începe, sub privirile tandre ale tovarășului secretar general al PCUS, tavarişci Leonid Ilici Brejnev, un ”pidirast nimfoman”, ce-i săruta voluptos pe gură pe toți cei care participau la ședințele de la Baiconur, de la soldații și bodyguarzii de pază, la tovarășii de nădejde din prezidiu ... și așa până la urmă prima formă de viață ce a zburat în cosmos a fost ”cioara Lajkó”, (abia apoi sovieticii vor trimite cățelușa Laika) și despre care, atunci când capsula a căzut pe Planeta Pământ, exact pe tarlaua unui CAP din Ucraina, o tovarășă țărancă a pus punctul pe i, exclamând:
- Ăsta nu-i cosmonaut, e țigan!
Și toate acestea pentru a se adeveri încă odată cuvintele protopărintelui comunismului, Genosse Karl Marx, care, într-un moment de inspirație, a profetizat ceva ce ar trebui să bage la cap și americanii și anume că:
”Omenirea se desparte de trecutul ei râzând”!
P(r)ozeur: Vasile de Zărand