Continuând povestea camioanelor rusești de pe șantierele României vom prezenta un alt camion care a luat parte la construcția socialismului multilateral dezvoltat. Unul din cele mai apreciate camioane importate de România în anii comunismului din fosta URSS printr-un parteneriat de bună colaborare economică a fost camionul ruso-ukrainian KrAZ.

Pe toate șantierele din România în anii construcției socialismului se găseau autobasculante KrAZ, deși se începuse construcția de camioane și la Brașov în Uzina Steagu Roșu, care producea camioane de diferite tonaje, însă pentru marile șantiere  se foloseau și camioane KrAZ sau Tatra, datorită faptului că erau extrem de rezistente. De la construcția de hidrocentrale cum a fost cea de la ,,Porțile de Fier,, la marea construcție,,Casa Poporului,, Canalul Dunăre - Marea Neagră sau drumuri forestiere construite prin cremenea muntilor pe Valea Sebeșului de la Oașa până la Obârșia Lotrului, KrAZ-ul a fost calul de povară cu care s-au realizat,, mărețele înfăptuiri,,, iar dacă azi avem hidrocentrale pe multe râuri din țară se datorează și acelui camion Sovietic. Fiind un camion cu un motor puternic în V, de 250 cp, o pornire extrem de ușoară pe timp geros și o construcție simplă dar totodată cu o capacitate mare de încărcare, camionul era foarte apreciat de șoferi, fiind exact ceea ce era nevoie pe îndepărtatele șantiere. Mai mult, avea o durată de viață foarte mare, iar cu o întreținere adecvată putea circula zeci de ani, așa cum s-a întâmplat foarte des, deoarece multe camioane remorcher sau chiar autobasculante au rezistat câte 30-40 de ani, trecând ușor peste 3 sau 4 norme de casare.

Glasul motorului de KrAZ era inconfundabil, ca un urs bătrân, parcă mormăind, urcând prin munți, KrAZ-ul muncea zi lumină transportând piatră sau alte materiale de construcții pentru șantier,  fără a ști niciodată ce înseamnă greul. Un KrAZ putea să lucreze zi și noapte fără încetare și nu era obosit niciodată, fiindcă era construit să facă față celor mai grele condiții de muncă și la temperaturi extreme. Uzina Kraz a fost înființată la 31 august 1945, când Comisariatul Poporului pentru Rute de Transport a emis un mandat pentru a construi un pod mecanic în Kremenchuk. Prima cărămidă a fost pus în fundația uzinelor în 1946 și în următorii opt ani a produs aproximativ 600 de poduri, cu lungimea totală de aproximativ 27 km pentru utilizare pe râurile Dnipro, Moscova, Nistru, Volga și Daugava etc. În 1956 uzina a fabricat combine agricole si alte masini agricole. Fabrica din Kremenchuk a produs 11.000 de masini agricole in primii doi ani de existență. La 17 aprilie 1958 Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a decis să construiască o instalație pentru producția de autovehicule grele în Kremenchuk. Echipamentul pentru fabricarea camionului a fost transferat de la fabrica de motoare Yaroslavl sau YaAZ, iar, uzina din Rusia a devenit YaMZ (YaMZ - Yaroslavsky Motorny Zavod), specializandu-se numai pe productia de motoare. In acest scop a fost mutata productia de camioane de la fabrica YaAZ (Yaroslavsky Avtomobilny Zavod - Uzina de automobile Iaroslavl), din Rusia, unde erau construite camioane pentru armata rusă și nu numai.

Astfel, a inceput in Ucraina productia intregii game de camioane realizate pana atunci la uzina Iaroslavl, acestea fiind denumite in continuare KrAZ. Primele două camioane KrAZ-222 au fost facute din componente importate. fiind camioane 6x4 , și au fost asamblate pe 10 aprilie 1959, iar pana in 1961 uzina a exportat peste 500 de vehicule in 26 de tari precum Argentina, Afganistan, Bulgaria, China, India si Vietnam. Începând cu anul 1961, Uzina din Kremenchuk a inceput sa studieze realizarea unei cabine integral metalice, care sa poata fi montata pe noile autocamioane cu motor YaMZ 238, ce urmau sa fie lansate in productie de serie in anul 1965. Intentia a fost de a utiliza aceeasi cabina a modelului ZIL 130, la care au adaptat o noua capota. Primele prototipuri din 1961 au fost autocamioane KrAZ 250, autobasculante KrAZ 251, respectiv autotractoare KrAZ 252. In anul 1962 s-a incercat si adaptarea unei cabine metalice URAL pe autobasculante KrAZ E251B, dar pana la urma ideea a fost abandonata si in 1965, noile motoare Diesel au fost montate pe seria de autocamioane 255, 256, 257, 258, utilizand aceeasi cabina cu rama din lemn de la autocamioanele YaAZ. Legendarul "cuceritor al terenurilor accidentate", KrAZ 255B 6x6, a intrat in productie in 1965, inlocuind modelul 214.

Odata cu modificarea sistemului de franare in anul 1977, KrAZ 255B a devenit KrAZ 255B1. Uzina de la Kremenchuk a primit Diploma de gradul I la Expozitia realizarilor Economice Nationale pentru dezvoltarea si lansarea acestui camion, iar 15 angajati au fost premiati cu medalii de aur, argint si bronz. KrAZ 255B s-a aflat in productie timp de aproape trei decenii. KrAZ-ul este dotat cu motoare puternice V8 de 240 cp sau V10, știut fiind faptul că motoarele în V au un cuplu mare. De asemenea au fost și variante cu motoare în doi timpi și pompă de baleaj folosite pe camioanele militare. De asemenea majoritatea camioanelor au transmisii 6x4 în cazul autobasculantelor, carosatelor etc. sau 6x6 în cazul vehiculelor militare, petroliere, forestiere sau a remorcherelor. Uzina KrAZ produce și astăzi camioane militare sau de tonaj greu, în general cu tracțiune integrală 6x6 sau 4x4.

Prin 1986 producția anuală a companiei au totalizat 30,655 de vehicule. Uzina de automobile Kremenchuk a fost înregistrată ca o societate pe actiuni în 1996 iar în anul 2002 a fost începutul privatizării la "AvtoKrAZ",  pachetul de actiuni fiind achiziționat de către o întreprindere comună ucraineano-germană " Mega-Motors ". În 2003 AvtoKrAZ a deschis uzine de asamblare de vehicule în Rusia și Vietnam. O istorie și o continuitate de invidiat , practic imediat după terminarea războiului rușii s-au pus pe treabă și iată că la peste 70 de ani distanță, acest camion este în producție. Din păcate în România nu s-a vrut o continuitate și astfel că uzina Steagu-Roșu sau Roman - Brașov se zbate și astăzi fiind ținută cu dinții de câțiva oameni cu un suflet de adevărați români, care mai cred în industria românească. Ne uităm la alte uzine producătoare de camioane  din fostul lagăr comunist și vedem că TATRA din Cehia  produce camioane ptr. șantiere, uzina de camioane GAZ  din Rusia  produce camioane de teren și comerciale de tonaj mediu, uzina KAMAZ produce camioane de top care se exportă în toată lumea, uzina Ural din Celiabinsk (Rusia) produce camioane militare și civile destinate cu precădere Siberiei ,uzina  MAZ din Bielorusia  produce camioane și autobuze, numai România nu mai produce, pentru că uzina brașoveană a fost batjocora fiecărui guvern de după 89, iar acum mai sunt 130 de angajați din...26.000 și asta spune totul.

Nici armata Română nu mai vrea camionul românesc, deși zeci de ani de zile aceste camioane au dotat armata română și a multor țări, fiind operative în multe teatre de operațiuni din întreaga lume.Se pune doar o singură întrebare. De ce armata, prin marii generali, au achiziționat și mai achiziționează camioane militare IVECO și ce facem dacă cei de la Iveco  într-o zi nu ne mai furnizează piese de schimb pentru ele ? Vor fi  doar fiare vechi și poate atunci cineva se v-a sesiza. Care a fost ,,scopul achiziției,,  când autocamionul românesc poate fabrica camioane militare cu motoare MAN, cel puțin la fel de fiabile,  dar și mai agile ca și greoaiele Iveco ?