ION ANDREESCU, experimental
În după-amiaza zilei de vineri, 1 septembrie, 14 artişti plastici aparţinând Cenaclului ION ANDREESCU şi-au luat inima-n dinţi şi au expus pe simezele Galeriei CLIO (ori direct pe podele, unde a fost cazul) 60 de lucrări de pictură, sculptură şi obiecte din materiale neconvenţionale, obiecte estetice care au barem calitatea de a bucura ochiul privitorului, iar în cazul câtorva chiar pe aceea de a te pune pe gânduri. Desigur, cu o condiţie elementară şi anume să fii pe lungimea de undă a "blestematelor chestiuni insolubile", dezbătute frenetic de Fiodor Mihailovici D. în mai multe volume şi rezumate într-un tablou celebru de Paul Gaugain ("De unde venim, cine suntem, încotro ne îndreptăm?").
Întrebări la care a găsit deja răspunsul prietenul nostru Dorin Lihor, cu siguranţă cel mai valoros pictor al cenaclului după dispariţia lui Gheorghe Docmanov şi care s-a prăpădit şi el zilele trecute.
Aşa că, dacă acest început de toamnă argheziană vă predispune la reverii, puteţi da cu folos o raită până la Sala CLIO (str. Horia), până pe data de 10 septembrie.
Eventual recitând în gând un poem de Emil Brumaru, care-i plăcea atât de mult lui Dorin Lihor, în escapadele noastre bahice de pe vremuri, binecuvântate cu generozitate de părintele Poneavă, el însuşi un poet sensibil:
"Foaie neagră Dostoievski,
Hai să ne-nfundăm pe Nevski
Prospekt într-o crâşmă veche,
Şă-ţi torn lacrimi în ureche
Şi să fim prieteni buni
Şi să ne pupăm pe bumbi"
瓦西尔·萨拉朗丹
(Vasile de Zărand,
pentru europenii ce nu au învăţat deja chineza)