(In)toleranța la frustrare
(In)toleranța la frustrare
A tolera înseamnă a îngădui, a consimți, a suporta în cele mai multe cazuri. Deseori oamenii sunt puși în situația de a admite lucruri, situații, persoane care le creează un disconfort, provocându-le chiar furie, anxietate, deprimare sau altă emoție cu conotație negativă. Toleranța la frustrare se referă tocmai la capacitatea de a rezista la situații sau evenimente dificile.
De cele mai multe ori însă, frustrarea poate avea o tendință de manifestare cronică. De ce? Datorită lipsei de răbdare, cauzele fiind adesea trecute cu vederea. A fi răbdător într-o situație neplăcută înseamnă a înțelege problemele și a căuta soluții, mai precis a depune un efort cognitiv pentru a gândi.
A gândi presupune efort intelectual, iar într-o societate unde totul este făcut în grabă, pe fugă, unde totul ni se oferă „pe tavă”, tindem să căutăm scurtături în depășirea obstacolelor. Acest fapt presupune o rezolvare perfidă, superficială a problemelor, pentru că o soluție permanentă presupune efort, iar oamenii preferă un rezultat cât mai rapid.
Așadar, omulului îi crește intoleranța și reacționează. Eșecul oferă două alternative: ataci sau renunți. În primul caz individul tinde să dea vina pe alții pentru eșecurile lui, să își reverse frustrările asupra celor din jur și să evite asumarea propriilor fapte. Replica „E vina ta că sunt în această situație!” probabil vă este cunoscută. Atacul asupra celuilalt diminuează aparent vinovăția celui în cauză.
Uneori, toleranța scăzută la frustrare trimite la renunțarea de a mai încerca, la stagnare, la reprimarea simțurilor, sau, în cele mai multe cazuri, răbufnirea lor fără actul progresării, pentru că acest fapt înseamnă efort. Amânarea sau evitarea continuă sunt alte reacții ale intoleranței. Procastinarea însă e o altă problemă fundamentală despre care vă voi spune mai multe într-un alt articol.
În concluzie, oferă-ți timp pentru a te cunoaște, a te înțelege și a-ți testa limitele. Efortul de a da cea mai bună variantă a ta este mereu răsplătit. Atât ca satisfacție personală, cât și profesională și relațională. Nu uita că toleranţa este celălalt nume al libertăţii.
Denisa-Patricia Moț
Studentă la Psihologie a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad