Fericire și tristețe pe ”Francisc Neuman” cu un Hagi, actor desăvârșit, cu fețe schimbătoare la începutul meciului , în timpul meciului și după meci
De multă vreme cei prezenți la stadionul arădean nu au trăit împreună fericirea pe care noul ”Francisc Neuman ” o emana duminică după amiază. Soare, timp ideal pentru fotbal, teren bun, SPECTATORI ( și nu degeaba am scris cu litere mari) cu inima și trupul alături de ” UTA” cea nouă, UTA care pășea în noul sezon al Ligii I cu încredere, adversarul fiind cotat ca ” de învins” . Pentru că și Farul, de fapt, un amestec de Viitorul și Farul, venea fără 5 presupuși titulari, echipă care a avut ca și UTA același timp de omogenizare, deci mulțimea roșie-albă din tribune nici nu-și punea probleme privind echipa ce va obținea victoria.
Mai ales, că în primele secunde, Miculescu zguduia bara transversală a constănțenilor cu un șut superb al unui talent înnăscut. Ceva vreme elevii lui Hagi s-au plimbat buiaci pe teren, dar încet, încet, oaspeții au simțit ideile de joc ( aceleași) și rutele paselor arădenilor (aceleași) și au echilibrat balanța.
Hagi, care împărțea zâmbete, semnături și fotografii cu oricine-i cerea din public a devenit diabolic. Își certa jucătorii , îi dirija cu mâinile, mai puțin și era să-l ia pe fratele lui Istvan Kovacs ( arbitru de rezervă) de gât, urla la centralul Bîrsan, fără măcar să i se facă vreo avertizare verbală, ca după meci, la conferința de presă să redevină mielușelul educat care nu se oprea din laudele aduse unor foști fotbaliști arădeni. Un actor desăvârșit , la care greu îi poți ghici adevăratul caracter.
De partea cealaltă , Gyuszi Balint....aceeași partitură. Educat, înconjurat de o armată de persoane din staff-ul tehnic , cerând politicos explicații brigăzii de arbitri, înlocuind îndemnurile verbale auzite până acum de jucători, ba și de telespectatori datorită lipsei de fani în tribune, cu gesturi ale brațelor, puțin probabil înțelese de noii jucători din echipa arădeană. Același chip și înainte de meci și în timpul meciului și după, la conferință.
Nu tragem nicio concluzie…
Doar că e de neînțeles , nu numai de mine, înlocuirile târzii făcute în acest meci, atunci când exprimarea nr. 20( Ubbink) din teren, impunea acest lucru mult mai devreme. Negoescu a jucat bine și în meciul de prezentare cu Ripensia, publicul îl dorea, chiar și Bustea trebuia introdus mai repede. Nu mai vorbesc despre teama de a juca ” ori , ori” în acele minute de prelungire. Cineva din cei care au postat pe rețele de socializare scria că de ce jucătorii UTA-ei nu s-au aruncat toți în atac , fără aprobarea antrenorului.
Cei care au jucat fotbal știu de ce. La 0-0, în ultimele minute nu riști fără ca ” Mister ” să spună acest lucru. Toată vina va cădea pe tine dacă iese rău. Ca antrenor trebuie să simți când să riști și când nu. Din păcate Balint nu simte acest lucru…și nu numai în acest meci.
Duminică UTA a avut toate condițiile de a face spectacol sau măcar să câștige.
SPECTATORII ( și iar scriu cu litere mari) au fost superbi, au dat din ei tot ce trebuia…bani, suflet, teste, coregrafie, dar…
UTA , așa cum este, cu jucători aduși din toate colțurile lumii, trebuie în acest sezon să –i răsplătească. De acest lucru trebuie să fie conștient și Bogdan Apostu, mai ales că el a simțit aici la Arad, ca Jucător, ce înseamnă UTA.
Dacă relația Apostu- Balint- Conducerea clubului va funcționa doar în ” Binom” ( pentru că tot e la modă cuvântul), Conducerea clubului va avea doar de pierdut…și financiar și din punct de vedere al imaginii.
Succes la Pitești , UTA!