Prima piesă, „Pumni de făină”, spune povestea pugilistului german Johann Rukeli Trollmann și începe cu o alegorie. Spectacolul debutează cu povestea unei sălcii care supraviețuiește iernii pentru că ramurile sale subțiri care se mișcă în bătaia vântului reușesc să scuture zăpada care s-a depus, vizavi de stejarul care exprimă forța, și care nu rezistă sub greutatea zăpezii depuse pe crengi, astfel că stejarul „moare” când crengile prea rigide i se rup sub greutatea zăpezii. Aici, actorul se joacă cu aceste concepte de adaptabilitate și forță, care sunt puse în contrapondere și care demonstează că nu forța, ci capacitatea de adaptare duce la supraviețuire. Pe parcursul piesei, actorul îi pune în oglindă pe Rukeli, boxerul, și pe Raul, două povești de viață diferite, în care arată atât demonii interiori ai personajelor cât și așteptările societății când vine vorba de forță, masculinitate. 

Piesa este bazată pe o poveste reală a unui boxer rrom sinti din Germania nazistă. La 21 de ani, Trollman era unul dintre cei mai buni boxeri la categoria semigrea, astfel că avea şansele cele mai mari să reprezinte Germania la Jocurile Olimpice din 1928. Oficialii germani au refuzat categoric participarea acestuia motivând că are un stil ” non-german”. Această decizie avea să fie prima din şirul confruntărilor sportivului cu sistemul nazist şi politica de epurare rasială. Trollmann îşi continuă pregătirea trecând la boxul profesionist, ceea ce îl aduce în atenţia publicului, devenind foarte cunoscut şi iubit de spectatori. Pregătirea antrenamentelor cu pasiune şi tenacitate l-au făcut invincibil în cele 32 de meciuri avute pe parcursul anului 1932. Trollman lupta admirabil în ring, dar ideologia nazistă nu putea accepta să fie reprezentată de un sportiv cu profilul lui Trollmann, prin urmare, alarmaţi de popularitatea acestuia precum şi de creşterea cotei sale în box-office, mass-media fascistă începe să îl denigreze şi să-l eticheteze drept “țiganul din ring”.
În 1933, titlul la categoria semigrea a rămas vacant. Legile naziste de interzicere a drepturilor civile ale evreilor s-au propagat şi în sport astfel, campionul en-titre de origine evreiască se vede nevoit să lase postul vacant fugind din ţară de teama prigoanei. Decidenţii au acceptat ca titlul să fie repus în joc considerându-l pe Trollmann adversarul perfect pentru Adolf Witt. Trollmann se hotărăşte să lupte în acest meci şi se înscrie în concurs pentru câștigarea centurii, urmând să se confrunte cu Adolf Witt, la 9 iunie 1933. Witt era favoritul, în special printre membrii noului si puternicului Partid Național Socialist. Era mai mult decât un meci de box, propaganda nazistă l-a transformat într-un meci politic în care Witt trebuia să demonstreze superioritatea rasei germane, jucând rolul arianului învingător. După cinci runde în care acesta şi-a dominat la puncte adversarul, în runda a şasea, un membru al partidului lui Hitler a ordonat ca lupta sa fie oprită brusc, juriul anunţând că nu există câștigător sau învins, deliberarea fiind: ” nicio decizie”.
Speriaţi de vacarmul creat de mulţimea de fani, susţinători ai lui Trollmann care invadaseră ringul de joc ripostând violent împotriva juriului, a situației nedrepte create împotriva evidentei superiorităţi în ring a lui Trollman, autorităţile au revocat decizia iniţială, fiind nevoiţi să îl declare campion. Martorii prezenţi au povestit despre acest acest moment tulburător în care publicul a scandat minute în şir numele lui Trollman, în timp ce sportivul stătea emoţionat, până la lacrimi, în ring.
Câștigarea titlului de către Trollman avea să-i pecetluiască pentru totdeauna destinul. Hitler, un admirator al boxului, a fost deranjat, deoarece meciul trebuia să demonstreze supremaţia rasei germane care nu putea fi învinsă, în special de evrei şi ţigani, rase pe care le considera inferioare şi care trebuiau eliminate. Asociaţia Germană de Pugilism, nou formată sub conducerea nazistului Georg Radamm, a considerat că stilul de box al lui Trollman este „non german”, astfel că, în decursul unei săptămâni, a fost deposedat de titlu. Centura i-a fost retrasă pentru ceea ce autoritățile au pretins a fi un “comportament rușinos” și un “box rău”. Participarea în competiţii a sportivului a fost condiţionată de schimbarea stilului de joc: ” să nu mai danseze ca un țigan”.
Consolidându-și puterea asupra sportului, noul regim l-a amenințat pe Trollmann cu retragerea licenţei. Forțat să îşi schimbe complet tehnica de luptă, Trollman a înțeles că se dorea înfrângerea lui, umilirea în public, pentru că nu făcea parte din stilul „adecvat” german. Cu toate acestea , la 21 iulie 1933, acceptă să se confrunte cu faimosul luptător Gustav Eder, dar înainte de a intra în ring, şi-a vopsit părul blond și şi-a acoperit fața cu făină pentru a se „albi”. Trollman, ameninţat cu pierderea licenţei dacă nu va renunţa la stilul său de joc, a pierdut meciul, dar a făcut un spectacol curajos, sfidând sistemul nazist. A fost ultimul meci jucat de Trollman în boxul profesionist german. În 1935 i-a fost retrasă definitiv licenţa de a boxa.
Odată cu exercitarea autorităţii regimului nazist, sintilor li s-a dat un statut similar cu cel al evreilor prin interzicerea drepturilor civile, sterilizare, deportare în lagărele de muncă.
Johann Trollman a fost nevoit să aleagă sterilizarea şi să divorțeze de soția lui non-Sinti, Olga Bilda, sperând, astfel că le va proteja pe ea şi pe fiica lor, Rita. Nu se ştie dacă după această dată sportivul şi-a mai revăzut familia. Fiica acestuia a mărturist că abia în adolescenţă a aflat cine este tatăl ei, mama sa evitând mulţi ani să vobească despre acest lucru.
După o periodă petrecută într-un lagăr de muncă, în 1939 este înrolat în armată luptând pe front de unde este trimis înapoi în Germania, fiind rănit. În 1942 a fost decăzut din drepturile de soldat pe motive rasiale, iar acesta se întoarce în oraşul său natal Hanovra, unde este prins, arestat şi transportat în lagărul de concentrare KZ Neuengamme, în Hamburg.
A fost recunoscut de către un arbitru de box SS care i-a ordonat să-i antreneze pe soldații germani în ciuda zilelor lungi de muncă chinuitoare şi a condiţiei fragile a sportivului, Trollmann era acum o umbră a ceea ce fusese cândva.
În 1943 a fost transportat într-un alt lagăr, la Wittenberge, scrie ikultura.ro. Recunoscut de nazişti, a fost forțat să lupte cu un Kapo SS din lagăr, Emil Cornelius, și, în ciuda anilor grei de înfometare şi de tratament brutal, Trollmann a câștigat lupta.
Avea să fie ultima demonstrație a lui Rukeli ca luptător. Într-un act de răzbunare, Cornelius l-a ucis pe Trollmann, a doua zi, 9 martie 1944, în fața altor deținuți în timp ce se aflau scoşi la muncă forțată. Unul dintre frații săi, Henry, fusese, de asemenea, ucis cu patru luni înainte, la Auschwitz.

„Poetul pierdut în New York”

Cel de-al doilea spectacol prezentat de El Aedo Teatro, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, a fost „Poetul pierdut în New York”. Este vorba despre un spectacol construit pornind de la poeziile marelui scriitor spaniol Federico Garcia Lorca și de la scrisorile pe care acesta le-a trimis familiei sale, în vreme ce se afla la New York.

„Poetul în New York” este una dintre cele mai importante lucrări ale autorului spaniol Federico García Lorca. Este o colecție de poeme scrie în perioada în care poetul a fost în vizită la Columbia University în New York în anii 1929/1930. 

Piesa arată imaginația debordantă a poetului care descoperă New York-ul, transpusă în poeme dar și reflectată în scrisorile pe care i le scrie părinților din Granada. După călătoria la New York, poetul merge în Cuba, unde va descoperi o cu totul altă lume, deși aici nu mai exista bariera lingvistică, ca în New York. Actorul arată această poveste de dragoste între poet și metropola americană, el fiind fascinat de ce a descoperit în orașul din Lumea Nouă.

La sfârșit, piesa vorbește și despre asasinarea lui Federico Garcia Lorca, la vârsta de 38 de ani, când deja se întorsese înapoi în Spania. 

La 75 de ani de la moartea celebrului poet spaniol García Lorca, un istoric a dezvăluit locul în care acesta a fost asasinat şi identitatea autorilor crimei. Rămăşiţele scriitorului dispărut la 38 de ani s-ar afla într-o groapă pe un câmp dintre localităţile Viznar şi Alfacar din Granada. Federico Garcia Lorca a fost executat în 1936, la începutul Războiului Civil din Spania, de extremiştii de dreapta aflaţi sub comanda generalului Franco.