- Bună ziua, Ioana Nistor! Te-ai întors recent de la Uzdin, o localitate din Banatul de Sud care mustește de un românism aparte. Aș dori să discutăm, nu la ceaun, ci așa ca între bucătărese, la o pauză de ceașcă de cafea duminicală despre ceea ce s-a întâmplat acolo.

-  Bună ziua, Florica! Da, într-adevăr, am onorat invitația de a participa la acțiunile organizate de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, respectiv întrecerea de preparare a ciorbei de pește – „Ceaunul Uzdinean”, ediția a VIII-a, festivalul „Fest cu berea”, ediția a XIV-a, precum și la Campionatul „spuitorilor de bancuri”, ediția a XI-a.

- Ne-am însoțit de multe ori la Uzdin, cu diferite prilejuri, Festivalul „Drumuri de Spice”, Simpozionul „Oameni de seamă ai Banatului” ș. a.m.d.p. Aș dori să aflu cum ați format echipa Master Chef „Salon Gutenberg”, dat fiind faptul că noi, nu-i așa, nu numai gândim, povestim, ci... și gătim! Și, e foarte interesant că în miez de vară, de Gustar, ați reprezentat Aradul.

- Ne-am organizat în mod ad-hoc, echipa de „meșteri” în ale gustului bucătăresc fiind formată din Mircea Boran, Mircea Irimescu, Stelian Hoidrag și Ioana Nistor. Ne-am ales și numele de Master Chef „Salon Gutenberg”, exact din motivul pe care l-ai prezentat. Suntem literați și literari, profesioniști în joburile noastre, pasionați de cultură și de frumos, prieteni literari și de suflet ai Salonului Cultural „Gutenberg”, însă suntem și oameni care... gătesc cu atenție și pricepere (nu ne lăudăm noi, ci alții!)... și am dorit să ducem uzdinenilor gustul aburind al ciorbei de pește în care plutesc legume de seamă, într-o mare de leuștean verde cu gust de vară. Așa că ne-am umplut bagajele cu ceapă („leguma magică”), morcovi („leguma-farmacie”), țelină plină de frunze aromate, foi de dafin, leuștean cu miros de vară și multe alte daruri ale grădinii. Nu s-au uitat nici ceaunul, nici lingura de lemn și nici cuțitele elvețiene de feliat finuț legumele...

-  Privind minunatul album, mai că răzbat arome până la Arad, iar ciorba de pește, se pare, e un deliciu. Cine a făcut lista de bucate, cine a fost cu ingredientele, cu focul, cu jarul... și cu lingura de lemn? La țară și nu numai, cine nu gustă cu lingura de lemn, nu are deprinderi gastronomice.

- Trebuie să recunosc că planning-ul a fost pus la punct de partea feminină, incluzând ustensilele necesare și ingredientele absolut esențiale. Au fost două zile de căutări intense prin piață, de bifat lista de cumpărături și de organizat minuțios pentru o facilă utilizare. Gazdele ospitaliere au oferit participanților o cantitate egală de pește, prins în lacurile din apropiere Uzdinului, fiind astfel asigurat un gust autentic al ciorbei. Chiar din primul moment, echipa a funcționat ca unsă, fiecare intuind perfect ce trebuie să facă. Esențială a fost prima acțiune: focul, întreținut cu măiestrie de Stelian Hoidrag, a ars cu dogoarea zilei de august, însă a fost o căldură cu „miresme” de ceapă, țelină și borșul oferit de domnul inginer Mircea Irimescu, care mi-a spus la sfârșitul zilei, cu bucurie în ochi: „A fost o zi plină de voie bună, cu surprize, cel puțin pentru mine, ca participant pentru prima dată!”, iar domnul Mircea Boran a avut funcția de „fotograf oficial – chef asistent manager”, funcție pe care a îndeplinit-o cu succes și agilitate, pot să spun, deoarece ba curăța o ceapă, ba făcea o fotografie la ceaun, ba tăia țelina, ba fugea să surprindă un aspect inedit de la altă echipă participantă și tot așa. Rezultatul a fost un ceaun spectaculos și fotografii care ne rămân amintiri de suflet...

- Tot privind la fotografii, admir personalitatea poetului, publicistului, omului de cultură, domnul Vasile Barbu, de care ne leagă o frumoasă și indestructibilă prietenie. Aș dori să schițezi câteva... ingrediente care îl fac mereu mai activ, mai popular, mai baron... Acasă la Uzdin, și de ce nu, cum v-a primit la cotarca din curtea Casei Românești.

- Pot să vă spun că omul Vasile Barbu este o persoană extraordinară. Fiecare dintre noi i-am admirat simțirea românească, curățenia și frumusețea sufletului, excepționalitatea clipei care te face să-l asculți ore și ore în șir. Și da, ne-am simțit acasă, primiți în familia noastră, alături de frați români. D-nul Mircea Irimescu mi-a spus că nu a mai văzut o asemenea „comunitate de oameni sufletiști, prietenoși, de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Domnul Vasile Barbu, sufletul evenimentul, m-a fascinat de-a dreptul.” Într-adevăr, omul Vasile Barbu fascinează prin propriile sale „ingrediente”, prin el însuși, prin modestia sa, prin cuget și simțire, prin omenia sa, prin felul său de a fi OM...

- Acum te rog să ne spui despre Casa Românească, loc de pelerinaj cultural, pe pereții căreia sunt aranjați în rame personalități care i-au trecut pragul, laureați ai multor festivaluri. Anul trecut a fost Jubileu 25 „Drumuri de Spice”, însă știm că periodic se acordă înalte distincții și titluri unor oameni care s-au afirmat în diverse domenii, chiar și cetățeni de onoare ai comunei. Te rog să amintești câteva nume.

- Trebuie să vă spun că fiecare dintre noi ne-am simțit acasă în Casa Românească din Uzdin. Casa Românească este locul acela special pentru suflet, unde fiecare dintre noi s-a refugiat preț de câteva minute pentru a scăpa de dogoarea arșiței de afară și pentru a percepe spiritualitatea românească, atât de bine conservată, după cum observa d-nul Mircea Boran care a denumit-o „un veritabil centrul cultural românesc”. Se simte peste tot sufletul românesc, de la obiectele expuse care sunt de o reală valoare muzeistică, dar și spirituală, la tablourile personalităților care i-au trecut pragul, printre care se numără Petru Cârdu (Serbia), Leonida Lari şi Grigore Vieru (Republica Moldova), Adrian Păunescu, Aurel Turcuş, Petre Stoica, preot Ioan Pintea, Eugen Dorcescu, Grigore Leșe, Cezar Ivănescu, Florian Copcea, Gheorghe Rancu, Doru Dinu Glăvan, (România) și mulți alții. Revin la d-nul Mircea Boran care, la volan fiind, pe drumul de întoarcere, ne-a spus: „O fost fain de tot! Uite, un lucru simplu ce ne aduce mai aproape unul de celălalt, fără granițe. La Casa Românească ne spunem amintirile, ne facem prieteni noi, ne plănuim idei viitoare și punem la cale alte evenimente! Și mai facem și alte ceaune, și mai facem și alte fotografii, și uite așa suntem prieteni pentru totdeauna!”

- Să revenim la ceea ce s-a petrecut la Uzdin. Sunt demne de prețuit aceste strădanii, care se întâmplă la sat, sat de români, care păstrează nealterate tradițiile din zonă. Te rog să ne spui numărul echipelor participante la ceaun, clasamentul și ceea ce ați simțit pe parcursul întregii zile.

- Echipa arădeană a fost primită cu bucurie și s-a organizat temeinic și eficient, de la focul făcut cu coceni de porumb, tăierea zarzavatului cu măiestrie, băutul berii cu îndemânare și sete, găsirea gustului perfect, „trasul în chip” ca amintire peste ani, aburul ceaunului arădean aburind cu peștele uzdinean, stimulând „poftele” vecinilor participanți, care veneau să fure cu ochii din secretele arădenilor... Participarea arădenilor a fost încununată de succes, echipa primind aprecieri unanime, fiind evidențiată dintre cele 12 echipe participante, cu locul IV. După ce mâncarea a fost jurizată, cu plicul închis sub farfurie, toți invitații au fost poftiți la masă, iar ceaunul arădean cu ciorbă fierbinte, „dătătoare de viață”, s-a „gătat” rapid, și, spre bucuria noastră și dezamăgirea gurmanzilor, cei care au vrut o altă porție vor trebui să aștepte cu răbdare până la anul, la o nouă ediție.

 -  Am ales a discuta, iată la o cafea cu o reprezentantă feminină, însă te rog să ne spui ce a simțit fiecare dintre domnii cu care te-ai însoțit, profesia fiecăruia, numele și câteva nume ale echipelor participante.

- Trebuie să subliniez în primul rând, meritul echipelor participante și chiar ineditul denumirilor, precum „Doctorii Științelor Ciorbiste”, „Boierimea Uzdinului”, „Dibidus de Tibiscus”, fiecare cu farmecul și meșterii bucătari proprii. Și, după cum am spus, echipa de Master Chef „Salon Gutenberg” Arad cultivă arta culinară din pasiune și fiecare dintre noi are un anumit stil. Domnul inginer Mircea Irimescu, care se bucură de aventura vârstei a treia, oferă sfaturi gastronomice și rețete inedite și gătește cu plăcerea experiențelor multiple de viață. Domnul Stelian Hoidrag, deși lucrează în arta strategică a lui Machiavelli, uită de oboseala zilei de muncă și gătește cu pasiune de la ciorbă de burtă la friptură sau grătar, în funcție de cerințele culinare ale prietenilor, iar cel de-al treilea membru al echipei, domnul Mircea Boran, președinte al FotoClub Arad, este și el un fin cunoscător și practicant al artei gastronomice. În final, reprezentanta feminină a echipei, bibliotecar de meserie, se preocupă pe-ndelete de detaliile care încununează succesul în gastronomie, preferând întotdeauna desertul și „dulcele-n bucate”. Prin urmare, există factorii necesari care să unească patru persoane într-o echipă inedită.

-  Pentru ca anul acesta nu am participat la ceaun, totuși, se cuvine a vă felicita pentru participare și a dori celorlalte activități ce vor urma mult succes. Apropos, știți când vor avea loc și alte... gustări, pentru că abia s-au încheiat vreme de o lună Zilele Uzdinului și, la o săptămână, au început întrecerile culinare?

- Bineînțeles, chiar am făcut planuri ca echipa să participe la „Festivalul păsulei cu ciolan”, „Curcubeul etniilor” și „Cartoful cel mai frecvent aliment”. Deci, aplicăm dictonul „Repetitio mater studiorum est” și sperăm în valorificarea de noi arome în universul gusturilor și al plăcerilor culinare.

- Mulțumesc.

A consemnat Florica R. Cândea,

UZPR Arad