Motto:

„când am nevoie de Poezie

îl chem pe

el

te chem

pe tine" (frc-pagini trăite)

La deschiderea ediției (actul I)

Cuvânt însoțitor:

La vremea ninsorilor cu flori de cireș, la propriu și la figurat,

„(ne)ninse" poeme ne vom în minte.

Sunt minute de dinainte de „libretul" ce ne va conduce înspre Sala de spectacol:

„E frig și e geamăt/la tine în suflet/și ninge cu flori/de cais înflorit/iubite, hai/vino/e timpul să capeți/din verde de frunze/un vis împlinit"… (cortina 1)

Context şi culoare:

Poezia e arta care (ne) unește și (ne) dezleagă minți peste frunți.

Când am primit invitația, mi-am strâns mâinile, a îmbrățișare, am închis o clipită ochii și am văzut chipul primei educatoare (cu nume de Aurora ), apoi a primului învățător (Ioan), a învățătoarei ce a urmat (Rodica), apoi a dascălilor … ce-mi așezau pe cap cordeluța și batista (în mână) să pot recita (declama) pe de rost pe scenă (fiindcă atunci așa era: p.d.r).

Am retrăit întocmai aceste clipe (în ciorapi albi, păpucași negri, fustiță neagră și cămășuță albă) tocmai la Ziua Mondială a Poeziei.

Atunci, în vremea mea, nu era această sărbătoare...

(pășteam mieii primăvara și o serbam pe mama, născută în această zi; dar le povesteam nucului, părului și mărului, cum e natura în câmp, la sat și umbra lor îmi ținea loc de poezie).

„Har" se numește grupul de actanți de la Școala Populară de Artă (prof. Oltea Blaga), cu un nume referențial, dacă ne jucăm cu cuvintele (în Dar)!

Câtă explozie de culoare!

Rafinament!

Emulație pe scena inimilor!

Incursiunea Regalului recital s-a perindat prin fabule, pasteluri, texte satirice ș.a și-a culminat cu „Cățeluș cu părul creț" (în maniera pelticului „pitic"(ă) din fața noastră!

O minune!

Conținuturi şi concluzii:

Trecem Pragul inimilor la o altă scară.

Întâmplarea Culturală de la Sala Marii Uniri (în organizarea Bibliotecii Județene „A.D.Xenopol: Arad, prin Consiliul Județean Arad) a cuprins o componență implacabilă din punct de vedere al rostuirii „rolurilor ":

Domnul Ionel Bulbuc (actor), manager al Bibliotecii Județene A.D.Xenopol care s-a adresat iubitorilor de frumos:

„Sărbătoarea Poeziei are un farmec aparte și oferă plăsmuiri pentru toate gusturile și vârstele.

Aceasta este menirea unui lăcaș de cultură, precum biblioteca".

Invocații și incantații liric-poetic-muzical, au fost intonate prin muzica elevilor de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi", sub privirea și coordonarea atentă a mentorilor (Ana Leca, Dulcica Florea).

Este vorba de Tania Tamaș și Vlad Paven (autentice speranțe), care, prin interpretare, au creat stări vibrînde în rândul spectatorilor.

Am (adă)stat la pupitrul Dezbaterii de idei... (poetice) „De ce avem nevoie de poezie" alături de Ioana Nistor (organizator și moderator, care a propus nouă motive din care să reiasă „nevoia" de a rosti poezie), prof. dr. Diana Șimonca - Oprița (care, prin discurs, a conturat importanța cunoașterii ivirii și încadrării Genului liric, respectiv a poeziei, în istoric și devenire), Zoltan Lovas (actor, care a fost susținut de Clasa de Actorie) care a „poposit" puțin în atmosfera Școlii (de altădată, evocând chipuri de dascăli, de ex. Anton Ilica, ori tipuri de materii preferate).

De ce scriem..., de când scriem, pentru cine scriem... de ce scriu femeile... a fost, în context, (a mea ) pledoaria, atâta timp cât trebuie să nu ne uităm „menirea " de a fi mai întâi profesori (și a învăța pe alții) și mai apoi, de a ne împărtăși, prin cuvinte, care să semene cu adevărata Poezie!

De ce avem nevoie de poezie?

Și când ne dăm seama?

Cum ne căutăm identitatea ?

Sunt câteva principii care s-au fost desprins din inedita Dezbatere de idei la care am participat: devenim cunoscuți (din necunoscuți) din perspectiva unei empatii cu un posibil cititor; prin stilul liric adoptat (unul dar bun) căpătăm și devenim proprii nouă înșine; prin creația semnată ne găsim propriul drum cel al armoniei care purifică; din punct de vedere cognitiv, creația devine cunoaștere și îndemn înspre terapia de suflet; oferind poeme, oferim imbold, îndemnăm la meditație și introspecție; devenind un anume creator pentru un anume cititor dezvolți și transmiți emoții și alungi anxiosul ș.a.m.d.

Sunt câteva din multe alte sensuri și senzații vizual-auditive, desprinse de la Ziua Poeziei arădene.

Și dacă toate acestea „au fost învățate", am răspuns la întrebarea "De ce avem nevoie de poezie"?!

Fiindcă au fost laolaltă muzica și versul și cântul și (des)cântul vorbelor .

Astfel am ajuns... din val pe mal ... respirând frenezia rimei, a ritmului, a măsurii (prin strofe curgătoare, la propriu și la figurat).

Și la recentul Caleidoscop poetico-frazeologic, ca dintotdeauna, cât ar fi de mare sacrificiul, doar câștigul acelui sacrificiu spiritual contează.

Noi, laolaltă am fost, să (ne) vindecăm.

La închiderea ediției, cortina 2 (mulțumesc).

(Foto:Mircea Octavian Boran).

Florica R. Cândea, membru UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad