Declarație de dragoste pentru limba română
În așteptarea primăverii
Sau, de ce nu, a primei veri ?
Io, groful din imperiul mierii,
Putred de soare și averi,
Împărățind peste-o oștire
De viespi trufașe și albine
Și care când își ies din fire
Duc greu război în cap la mine,
Având cămările ticsite
De pulberi fine și polenuri,
Cernute-n timp prin dese site,
Filtrând un iz din alte vremuri
Și pivnițe gemând de faguri
Cu miere neagră, princiară,
Ce-o am cules luptând sub steaguri
Pe Crișul de odinioară,
Purtând pe braț eșarfa voastră,
Cu voi în gând atac miresme,
Și când devor o Floare-albastră
De voi mă leagă multe semne…
Îmi iau ca martor scutierul
Ce mă asistă la turnire
Să vă iubesc până dă gerul
Cu deznădejde și uimire
Și vă trimit ce de cu toamnă
Am strâns în stupi pentru iernat
şi mă iertaţi, departe Doamnă,
Că preţ de-o viaţă am fost plecat.
Vasile de Zărand