Prea multe s-au prăpădit în țara asta de la așa zisa Revoluție și iată acum ne trezim în fața unei realități nu prea roz pentru noi. Se spunea în trecut că România ar putea trăi din agricultură și turism pentru că frumusețile naturale ale țării sunt de invidiat nu numai în Europa, ci și în lume.

Trebuie doar să știm să le exploatăm și să avem un echilibru, să știm să oferim turiștilor cele mai bune condiții pentru ca atunci când vin, să să se simtă bine, iar când pleacă să plece cu bucuria că au petrecut clipe de neuitat și sunt așteptați mereu.

Cred că acest lucru trebuie să primeze și atunci cu siguranță turistul va reveni. Nu departe de Deva, la aproximativ 15 km, în satul Chimindia (comuna Hărău) la poalele unui deal, cineva a avut inițiativa de a restaura un vechi conac transformându-l în castel, pe care I-a numit "Castelul Lupilor".

Legenda spune că acel castel este amplasat pe locurile genezei - una dintre cele mai vechi legende istorice din România. Se mai spune că aici, "Marele Lup Alb" a unit sub comanda sa toți lupii din Dacia pentru a fi de ajutor dacilor în luptele ce urmau să vină peste ei. Un sâmbure de adevăr dăinuie și astăzi, iar actuala clădire este rezultatul unui proces de consolidare, extindere și restaurare a unui castel medieval care a fost folosit prin sec.XVIII ca loc de cazarmare pentru ofițerii austro-ungari.

Localnicii l-au numit Castelul Lupilor datorită unei cărămizi pe care se vedea urma unei labe de lup. Întregul complex a fost dezvoltat în jurul acelui castel din 1856 și drept mărturie stau vechile ziduri din zona terasei restaurantului, dar și rădăcinile vechiului stejar de sub cramă.

Astăzi, Castelul Lupilor dispune de locuri de cazare cu camere frumos decorate cu inspirație romantică, un restaurant, cramă la 3 metri sub pământ cu cele mai rafinate vinuri, sală de conferințe și toate acestea într-un cadru medieval deosebit.

Castelul dispune de 13 camere (fiecare cu balcon sau terasă), dintre care 8 camere cu tematică (camera țărănească, camera de tortură, camera arabă, camera castelană, camera prințesei, etc.) și 5 camere castelane.

Numărul camerelor este asociat cu aniversarea lupului, 13 noiembrie. Restautantul satisface cele mai pretențioase gusturi, de la preparate tradiționale românești la preparate din vânat și pește, dulciuri de casă și cele mai rafinate vinuri din toate podgoriile țării.

Liniștea și aerul puternic ozonat sunt un alt punct forte pentru această locație deosebit de frumoasă. Atunci când ajungeți la Simeria, merită un ocol de câțiva kilometri pentru a petrece clipe frumoase alături de cei dragi la Castelul Lupilor.

Nu departe de aici este Stațiunea Balneo climaterică Geoagiu-Băi (la o distanță de 18 km de Orăștie și 46 km de municipiul Deva) așezată într-un cadru natural frumos, cu un parc amenajat și toate condițiile unui sejur de neuitat.

Localitatea este cunoscută de pe vremea romanilor și purta numele de Gemisara și ulterior Termele Dodonei. Aici au fost dezgropate statuile lui Esculap și Egeea care stau mărturii din acele vremuri. Dar pe lângă aceste vestigii istorice și frumusețea munților, stațiunea este recomandată pentru apele mezotermale, minerale folosite în cura internă (gastrite cronice, afecțiuni cronice hepatobiliare, diabet, alergii, anemii, etc.) și pentru cură externă, afecțiuni locomotorii, sistem nervos periferic în tulburări circulatorii, reumatism și afecțiuni ginecologice.

Ștrandul are trei bazine cu apă termală, un bazin mic, un bazin mijlociu cu adâncimea până la 3 metri și un bazin olimpic, de altfel este și singurul din Transilvania cu adâncime de 2,4 metri. Temperatura apei este de 32-33 grade celsius.

Pe vremea romanilor băile erau denumite "Thermae Germisara" ele s-au păstrat aproape în aceeași formă ca în antichitate, ștrandul fiind construit în localitatea Geoagiu – Băi.

Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), dovadă a vieții intense din acele timpuri.

După retragerea romanilor până în Evul Mediu nu se mai regăsesc date referitoare la Băile Geoagiu și se presupune că au fost lăsate în paragină. Primele mențiuni referitoare la epoca feudală provin de la Geovan Andrea Gromo, mercenar italian, comandant al gărzii principelui Ioan Sigismund Zápolya, care consemnează refacerea băilor la mijlocul sec. XVI de către regina Isabela, soția lui Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei: “a înființat acolo niște băi plăcute, pe care regele le folosește adeseori”.

Pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt din Stetin vizitează băile între 1656-1658, consemnând în jurnalul său, că “apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă (…). Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se afla o stânca îngustă de piatră, unde puteau ședea două persoane spate în spate, iar jos era un spațiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota cu apa până aproape de gât (…). Romanii se scăldau adeseori aici".  

Stațiunea este declarată de interes național, iar la 27 septembrie 2010 stațiunea Geoagiu Băi a primit la Bruxelles titlul de "Destinație turistică de excelență a României" în cadrul Galei premiilor EDEN 2010, organizată cu ocazia "Zilei Europene a turismului".

Iată că turismul din România începe să prindă din nou rădăcini pentru că așa cum am spus, avem destinații turistice excepționale și un potențial turistic deosebit de favorabil. Rămâne doar să construim și drumuri pe măsură pentru a se putea dezvolta turismul și în acele zone deosebit de frumoase, dar la care încă nu avem acces cum ar trebui și cu siguranță România va arăta altfel, iar tinerii noștri nu vor mai bate mii de kilometri pentru un concediu, ci vor avea de unde alege destinații la noi acasă.