„​Asociația Misionară Creștină Betleem și-a început activitatea din anul 1992, anul acesta în luna martie am sărbătorit 32 de ani de activitate. Funcționăm ca un ong privat susținut prin donații și sponsorizări. În tot acești ani am fost și suntem sprijiniți de biserica din Pensylvania SUA  într-un mod constant. În anul 2022 am contractat servicii sociale de la stat în spatiul privat, acest lucru fiind o mare provocare pentru noi, astfel că am funcționat în paralel cu o casa de tip familial în privat și o casă de tip familial contractată. Inițial acest lucru părea posibil, realizabil, până anul trecut în luna iulie, atunci când la nivel național au început controalele caselor de bătrâni, azilelor, centrelor rezidentiale, caselor de tip familial. Atunci a început declinul nostru și a multor asociații și fundații.  Într-o singură zi am fost verificați de 7 organe de control, un control exceptional, așa cum se întamplă în România când apar nereguli care ajung  în presă sau la TV, dăm impresia că luăm măsuri, dar nu se caută cauza, ci doar efectul ei. Nu am fost niciodata împotriva legii, chiar ne-am străduit să ne aliniem tuturor normelor și standardelor, dar când acestea nu sunt adaptate la domeniul de activitate, la numarul de beneficiari,  costurile sunt mult peste  puterea financiara, pentru că vorbim de un ong, nu de societăți profitabile, atunci se ajunge la amenzi datorita imposibilitații de a face față cerințelor legislative.  Pentru o casă de tip familial unde sunt îngrijiți maxim 12 copii, să ai angajați de îngrijire care asigură permanența, educator, asistent social , psiholog, personal administrativ este foarte costisitor, dar pentru a fi in standarde trebuie să îi ai. Pentru o casa de tip familial, dacă ai mai mult de 175 mp intri sub incidenta legii care iți cere autorizație de securitate la incendiu, iar pentru cei care au făcut sau sunt în curs de realizare a acestei autorizații știu că aceasta costă mii de euro.  Plătim inclusiv meniurile la nutriționist și multe alte costuri pentru care trebuie să facem economii sau să solicităm banii extra de la sponsor. Este greu și pentru sponsori să înțeleagă de ce atâtea norme pentru copii așa puțini. În afară lucrurile stau diferit, avem o asociație din Germania cu care am avut diverse activitați împreună , și care ne-au spus că la ei, banul urmează copilul și se urmărește dezvoltarea copilului, statul este  interesat de rezultatele copilului, astfel că se interesează în comunitate, la școala, la medic, de evolutia lui, de sănătatea lui. Ei nu au atâtea organe de control. Noi în România suntem considerați instituție și controlați ca o instituție deoarece în Romania  nu există o lege adaptată pentru   casele de tip familial, ceea ce îngreunează activitatea  organizațiilor private. Pentru 12 copii toate aceste lucruri sunt costisitoare, parcă sunt piedici în a ne focusa pe educația copiilor. Nu îți mai poți desfășura activitatea centrată pe copil, el este cel care are nevoie de tine pentru a-l ajuta cu școala, medical, emoțional, spiritual, pentru că atât aceste schimbari legislative care pun și mai multă presiune pe noi cât și birocrația, documente care devin tot mai stufoase, informații pe care le tot repeți, ne reduc timpul cu copilul efectiv.  Așa cum spuneam la început am avut doua case de timp familial, dar datorita imposibilitații de a suporta financiar atât autorizațiile cât și costurile cu personalul am decis să suspendăm activitatea unei case.  Acum mai avem un numar de 12 copii în casa de tip familial Acoperișul Speranței, sunt copiii de care ne ocupăm în acest moment, și pentru care ne dorim un parcurs bun.  Încercăm cu toate sursele și resursele pe care le avem să-i susținem cu școala ajutându-i la pregătirea zilnica a temelor și sarcinilor primite de la școală,   cu socializarea implicându-i  în diverse activitati în comunitate și în biserică”, ne-a povestit Elena Pop.

Statul asigură alocația de plasament, masa, produse de igienă și așa-ziși bani de buzunar, banii copiilor pentru diverse cheltuieli. Dar și aceste cheltuieli sunt prevăzute în rapoarte, cum era de așteptat. 

„O asociație din Germania, un ONG, ne-a sprijinit cu o tabără la Păltiniș pentru copii și ne-au spus că în România e exagerat, au spus că în Germania sunt primiți bani de la stat dar nu îi controlează la fiecare pas cum îi folosesc, ci ei doar vor să vadă rezultate în ce privește dezvoltarea copiilor. Se interesează la școală, la medic, și pur și simplu se centrează pe copil, acolo caută rezultate. Asta îți dă și ție liniștea că poți să te concentrezi pe copil”, a spus Moise Pop.

La casa de tip familial din Lipova, au venit la un moment dat cinci frați, ai căror părinți au decedat, iar frații cei mari au reușit să se așeze la casa lor, să își cumpere unul o casă în Frumușeni și unul în Vladimirescu. Bineînțeles sunt povești de succes, copii care și-au găsit calea și până la urmă, sunt modele de urmat pentru frații lor.

„Au fost în total 114 copii la noi la casa de tip familial, în cei 32 de ani de când a fost înființată. Până în 2000 au fost deschise adopțiile internaționale, apoi nu a mai fost posibil, până în acel moment au fost adoptați mulți, iar acum se poate adopta internațional doar dacă esti grad de rudenie până în al patrulea grad. Și au fost copii și foarte mari adoptați, în România prea puțini adoptă copii la vârsta adolescenței, iar străinii nu fac aceasta diferență”, au spus Moise și Elena Pop.

Copiii care poate dau dovadă de anumite probleme de ordin psihic sau de concentrare sunt tratați cu aceeași iubire și răbdare, iar în cele din urmă soții Pop au obținut rezutate pozitive și i-au condus către vindecare. „În general necesită să avem răbdare și e important ca ei să depășească astfel de prejudecăți și privind terapia sau oricare ar fi soluțiile pe care ni le prezintă medicul”, a spus Elena Pop.

Moise Pop este din Sebiș și a făcut Facultatea de Electrotehnică de la Timișoara, a fost repartizat la Tulcea și apoi s-a întors la Lipova. În 1992 a apărut oportunitatea aceasta cu biserica din Pennsylvania. Până în anul 2000 a fost voluntar iar apoi a preluat conducerea centrului.

Elena Pop este din Vulcan, județul Hunedoara, a făcut Facultatea de Teologie Penticostală în Arad și apoi a urmat studii postuniversitare în domeniul asistenței sociale la Timișoara. În anul 2000 a venit la Lipova și a rămas până în prezent. Soții Moise și Elena Pop sunt căsătoriți de 23 de ani și au patru copii împreună.

„Disciplina e foarte importantă, un program fix și disciplină îi ajută foarte mult, deși nu prea le place ideea de program fix. Dar ei cred că nu își dau seama cât de benefic le este un astfel de program”, a spus Elena Pop.

La casa de copii din Lipova, există și o fermă de struți, spre bucuria copiilor, care provin de la un ONG din Deva, care de câțiva ani sunt parte a casei de copii. Copiii sunt implicați în îngrijirea struților și unii dintre ei sunt pasionați de grădinărit, având grijă și de plantele din serele amenajate tot acolo.

„Problema este că i-au tot mutat de copii, în așa fel încât nu pot forma atașamente, toți copiii care au venit de la asistenți maternali s-au adaptat foarte greu, au fost foarte marcați. E acea indemnizație de asistent maternal pe care orice cuplu o poate primi când crește un copil orfan. Însă problema este că dacă sunt mutați dintr-un loc în altul copiii devin foarte traumatizați și cu greu se mai pot vindeca”, a spus Elena Pop.

„Cred că toți am avut la un moment dat eșecuri, sau traume. Cred că e bine ca fiecare dintre noi, care lucrăm în zona asta, să vedem unde ne situăm noi, pentru că dacă noi nu suntem bine, în interiorul nostru, nu putem să îi gestionăm. Dacă n-ai trecut prin anumite situații nu poți înțelege de ce e așa copilul, e un proces de învățare. E o zonă destul de sensibilă. Trebuie să fii pregătit pentru orice „furtună” și eu le spun astfel și colegelor, că noi, ca adulți, știm altfel să gestionăm reacțiile copiilor, noi putem să ne controlăm nouă reacțiile și vocabularul nostru, le putem gestiona, pe când copilul nu poate. Nu trebuie să îl acuzi pe copil sau să îl judeci pentru că el poate nici nu înțelege uneori ce i se întâmplă, el e în formare. Unii copii care sunt pedepsiți poate de multe ori nu înțeleg că e o lecție, ci înțeleg doar că ei trebuie să fie pedepsiți periodic”, a spus Elena Pop.

„Munca cu copilul nu a fost niciodata ușoară, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am încercat să modelăm caractere , vieți.  Partea frumoasă în această activitate, este că în timp vedem rezultatele muncii depuse și suntem multumitori lui Dumnezeu că putem face aceasta lucrare. Voi profita de oportunitatea acesta și aș lansa o provocare pentru oamenii politici care sunt interesați de bunul mers al lucrurilor și mai ales de viitorul acestor copii, sa vină cu o propunere legislativă privind casele de tip familial. Acesti copii nu au nevoie de oinstituție, ei au nevoie de o  familie, fie ea si substitutivă, au nevoie să simtă apartenență și atașament, au nevoie de dragoste și să li se acorde atenție și de timp”, a mai spus Elena Pop.     

O regulă „de aur” este și ca acești copii până la vârsta de 16 ani să nu aibă telefonul propriu, e un mare impediment în dezvoltarea lor cât mai bună și pe o cale cât mai sănătoasă și lipsită de anxietate. La 18 ani, când copilul iese din sistem și face dovada că lucrează sau merge la școală, îi va da statul un suport financiar și au niște conturi de alocații de stat care s-au creat pentru ei, până când împlinesc 18 ani. Copiii știu că mereu pot să se întoarcă la Lipova, că mereu au parte de sprijinul necondiționat al soților Pop care mereu îi vor călăuzi și îi vor sfătui spre a face alegeri mai bune și spre a deveni adulți echilibrați și să aibă parte de o viață înfloritoare. Și, datorită soților Pop, mulți au reușit. Ei vor fi mereu modele pozitive pentru copiii care încă își caută calea și care poate încă își vindecă traumele din copilărie.