La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluţia 181/II referitoare la planul de partiţie a Palestinei în 6 părţi, dintre care trei (56% din teritoriu) erau destinate statului evreu, trei (43%) - statului arab palestinian, iar oraşul Ierusalim era pus sub administraţia ONU, ca zonă internaţională. Adoptarea acestei rezoluţii a fost urmată de izbucnirea unor confruntări violente în Palestina.

La 14 mai 1948, mandatul Marii Britanii asupra Palestinei a expirat şi trupele britanice au fost retrase. Agenţia Evreiască a proclamat în aceeaşi zi crearea Statului Israel, având o suprafaţă de circa 14.000 km pătrați, pe teritoriul care fusese repartizat statului evreu de ONU. SUA, fosta URSS şi un mare număr de state au recunoscut imediat acest act.

Au trecut de la acel moment 70 de ani… Mulți dintre cetățenii statului Israel de astăzi sunt la a doua sau a treia generație, proveniți din rândul evreilor emigrați din România. În Israel se vorbește românește, există presă scrisă în limba români, iar artiștii români sunt deseori invitați să organizeze spectacole, sălile fiind pline la asemenea reprezentații. La manifestarea de dicată statului Israel au participat: Ada Segal Shefer – poetă de limba română și ebreică, Irina Airinei – Fundația “ANIMAFORI”, Corurile Colegiului de Arte “SABIN DRĂGOI” dirijate de Monica Tebuie și Adina Gabor. Întrega manifestare a fost organizată și coordonată de Directorul Centrului de Studii Iudaice “ACADEMICIAN NICOLAE CAJAL” – profesorul Marius-Ioan Grec, gazda manifestarii fiind Președintele Comunității evreilor din Arad – inginerul Ionel Schlesinger, cel care a adresat un cuvânt de salut din partea comunității tuturor celor prezenți. Evenimentul a fost prefațat de intonarea Imnurilor de stat a celor două țări.

Poeziile compuse și recitate de Ada Segal Shefer au încântat auditoriul… redăm mai jos câteva fragmente:

România unită

Plaiuri vechi și cunoscute,

De la triburi pân’ la
Daci,

Esti bătrână, Românie,

Dar de-ai ști ce bsolute

Placi

La mine-n Israel

Când cineva ar vrea să știe,

Cum e la mie-n

Israel,

Să petreacă-aici o lună,

Să aibă bani doar de

Hotel…

ROMÂNIA, NOSTALGIA MEA

Când portocalii înfloriți,

Erau un vis în depărtare,

Am plecat din munții tăi,

Spre palmierii- abia în floare.

Nu știam ce voi găsi,

În colțul mic, din orient,

Părăsisem lumea mea

Mi-era teamă de bsolut…

Cu acest prilej a fost lansat un număr aniversar al revistei STUDIA IUDAICA ARADENSIS, dedicate statului Israel. Acest număr a fost pus sub semnul următorului Motto:

“Ştim cu toţii că pentru a supravieţui în istorie „omul cultural” trebuie să devină un reper de masă, adică un mod de viaţă capabil să instaureze valori şi să facă posibilă creaţia de valori care-effort resemnifică înzestrarea bsolutee. Unii numesc „socializare” această aventură din devenirea individualităţii într-un orizont al istoriei. Astfel, comunităţile îşi fac intrarea în istorie nu numai prin reflexele unei imaginaţii bsolutee (cum se acreditează astăzi bso), ci şi printr-o realitate bsolute prodigioasă: prin forţa sa de a institui valori, pe care individualitatea le ia drept pavăză a identităţii sale.

Alţii numesc „educaţie” pur şi simplu, acest effort de subzistenţă bsolute. De aceea, nu apar popoare sau naţiuni „rele” în sine, ori „demne de dispreţ”.

Comunităţi sau mulţimi precare, ce adoptă răul subteran au apărut, prăbuşindu-se în abisul „ne-istoriei”, dar nu erau nici seminţii, nici popoare, nici naţii.” (Marius-Ioan Grec, Zamolxis. Realitate şi mit în religia geto-dacilor, Argument. © 2009, Iași, Institutul European, pp.14-15.)

Relevante, pentru cele două popoare, au fost și cuvintele E.S. TAMAR SAMASH, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Statului Israel în România:

„Când România sărbătorește 100 de ani de la Marea Unire, Israel-ul sărbătorește 70 de ani de la înființarea statului Israel, dar totodată sărbătorim și 70 de ani de relații diplomatice neîntrerupte între Israel și Romania. Sunt foarte fericită și mândră să fiu aici, cu ocazia sărbătoririi a 70 de ani de existență a statului Israel, pentru ca România este una din țările unde mă simt cel mai confortabil.

Avem relații excelente în bsolute toate domeniile și de asemenea apreciem enorm modul în care România a recunoscut ce s-a întâmplat aici în acea perioadă”.

Din cuprinsul revistei, menționăm:

ISRAEL 70 DE ANI DE INDEPENDENȚĂ, IRINA AIRINEI, PRIVIND ISRAELUL ÎN OCHI… MARIUS-IOAN GREC, POPORUL EVREU,“POPORUL CĂRȚII”, COSTEL TRANDAFIR, CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA  ORIGINILE LIMBII EBRAICE, DAN DEMȘEA, CONTRIBUȚIA POPULAȚIEI EVREIEȘTI LA DEZVOLTAREA MULTILATERALĂ A ARADULUI (sec. XVIII-XIX), EMANUEL–MARIUS GREC, HANNAH ARENDT’S EVIL AND BANAL: AN ESSAY ON THE NEW ONTOLOGICAL DIMENSIONS OF MODERNITY, FLORIN C. STAN, O CRONOLOGIE A RELAȚIILOR BILATERALE ROMÂNO-ISRAELIENE ÎN ANUL 1989, EMANUEL–MARIUS GREC, ‘TRADITION OUT OF EXILE’: PERCEPTIONS OF THE TORAH AND SHEKHINAH IN JEWISH MYSTICISM, SORIN BULBOACĂ, COMUNITĂȚI MOZAICE ÎN ȚARA ROMÂNEACĂ ȘI MOLDOVA ÎN EVUL MEDIU, STELEAN-IOAN BOIA, COMUNITATEA EVREILOR ARĂDENI. INSTITUȚII COMUNITARE, CONSTANTIN ARĂDAN, PREZENȚA COMUNITĂȚII EVREIEȘTI ÎN ISTORIA COMUNEI ȘIRIA (jud. Arad), ADELINA STOENESCU, DESTINUL EVREILOR ARĂDENI ÎN ANII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: DISLOCAREA POPULAȚIEI DIN MEDIUL RURAL (1941-1942) … APARIȚII EDITORIALE RECENTE SUB EGIDA CENTRULUI DE STUDII IUDAICE “ACADEMICIAN NICOLAE CAJAL.”

Cei prezenți au primit revista STUDIA IUDAICA ARADENSIS și o plachetă cu versurile semnate de Ada Segal Shefer.