Cea de-a doua ” Minune blondă” a fotbalului românesc e pentru câteva zile în Arad
Cei de generația mea au cunoscut faptul că în fotbalul românesc al anilor 70-85 circulau prin presa scrisă , în transmisiunile radio sau tv ale meciurilor, unele nume de alint pe care le primeau vedetele din lumea fotbalului.
Dobrin era denumit ” Prințul din Pitești” sau ”Gîscanul”,Dumitrache ,”Mopsul”, iar Ilie Balaci, ”Minunea Blondă”.
Mulți știu că Aradul a avut , pe lângă ” Roșcatul” ( Fl. Domide) un alt fotbalist extrem de talentat , dar tot atât de greu de ținut mult timp, la aceeași echipă.
Este vorba de mijlocașul blond Mircea Leac.
Descoperit și format de extraordinarul antrenor de copii de la Vagonul, Alexandru Hăran, ” Pilulă” cum a mai fost poreclit Mircea Leac, a ajuns rapid să fie curtat de numeroase echipe din prima divizie a României.
În 1996 a plecat din țară în SUA.
Până să plece, a fost component al vicecampioanei de juniori a României, Vagonul Arad, din 1973, finală ( în care Leac nu a jucat datorită unor probleme medicale la nivelul coloanei) pierdută la loviturile de departajare , pe stadionul ” 23 August ” din București, cu Dinamo .
Imediat în anul următor, ”Minunea blondă ” arădeană a făcut parte din lotul noii echipe Unirea Arad ( CFR + Vagonul), după care a fost luat la UTA. Aici nu s-a înțeles cu conducerea ( pretențiile lui ” Pilulă ” fiind considerate exagerate de către șefii UTA-ei) și a plecat la Galați fără acordul celor de la UTA. Galațiul nu a putut să-l legitimeze așa că Mircea Leac a fost nevoit să se reîntoarcă la UTA.
Pe fir a intrat celebrul Mitică Dragomir , fost conducător la Scornicești , el fiind cel care l-a propus pe Leac clubului din Scornicesti, unde a stat un an. Din păcate , soția lui Mircea nu s-a obișnuit cu condițiile de acolo ( locuința nici măcar în Slatina nu au primit-o , ci undeva la clubul din sat), Leac fiind nevoit să părăsească Scorniceștiul , ajungând la Poli Timișoara unde președinte era Pugna.
” Am ajuns la alte negocieri. Le-am cerut să intru la facultate ( a doua ....am trei facultăți începute , dar niciuna terminată). Am fost cu Poli în pregătire la Păltiniș, dar cei de la Scornicești nu vroiau să-mi dea dezlegarea. Am jucat la Poli în pregătiri două meciuri și am marcat goluri în fiecare meci ( la Oradea și la Sibiu). Le-am spus timișorenilor să nu scrie autorul golurilor pentru că nu aveam voie să joc la ei nici în pregătiri atîta timp cât eram legitimat la Scornicești. S-a auzit și am fost suspendat jumătate de an.
Între timp , foștii jucători ai lui Vagonul, Macavei și Schweillinger, aflați atunci în conducerea clubului arădean, au intrat în discuții cu Florin Halagian, fost jucător și el la Vagonul, atunci fiind antrenor la Scornicești și astfel au obținut dezlegarea mea. Cu Poli Timișoara negocierile au ” picat” așa că m-am dus la Strungul unde antrenor era profesorul Pătrașcu”, ne-a povestit Mircea Leac.
”Am fost un rebel, pe vremea mea nu erau impresari, trebuia să știi să negociezi . Am urmat mult timp sfaturile lui Flavus Domide cu care am fost coleg de cameră cinci ani. El mi-a zis să nu semnez niciodată pentru bani negri. Recunosc , mi-au plăcut banii și îmi știam valoarea. Vdeam că mă doresc multe echipe așa că eram pretențios. Poate prea pretențios” spune nostalgic Pilulă.
Am ajuns să joc împreună cu Duckadam la echipa Astra ( fosta Vagonul) , apoi la Motorul după care m-am retras ca antrenor la juniroii UTA-ei.
A fost ultima haltă înainte de a emigra ( cu acte în regulă) în SUA , mai precis în Chicago.
De aici urmează o altă poveste pe care, dacă ne vom mai întâlni , pe perioada în care stau în Arad, o voi povesti”, a încheiat a doua ” Minune blondă ”a fotbalului românesc.