Casele de pariuri în viața cluburilor
Publicitatea firmelor de pariuri făcută prin echipe sportive participante la diferite competiții mi se pare ciudată, cum la fel de ciudat îmi este și acordul primit de acestea de la autorități.
O firmă de pariuri sportive câștigă, în general, dacă în competițiile sportive se înregistrează rezultate surpriză . Niciodată ea nu va ieși în profit dacă rezultatele vor fi normale.
Mulți, foarte mulți dintre pariori ( cei întregi la cap) nu-si permit să mizeze, de exemplu, pe victoria Olimpiei Bujac într-un meci cu FCSB. Casele de pariuri știu asta și vor pune o cotă infimă, în schimb cota pentru o surpriză a Olimipei ar fi enormă.
Exemplul este exagerat, dar l-am dat pentru a analiza mai ușor.
Casele de pariuri au armate întregi de angajați care furnizează permanent informații calde din viața cluburilor sportive. Dacă vineri s-a accidentat X, dacă e incert Y, dacă s-a certat Y cu Z etc.Informațiile sunt stocate și analizate până la începerea meciurilor de o altă armată de oameni de la calculatoarele caselor de pariuri, aceștia stabilind cotele pentru fiecare aspect al meciului.
Aceste lucruri fac parte din munca autorizată a lor, iar oamenii care dau informații sunt anonimi și protejați fizic și juridic.
Dar mai există o parte. Sunt „angajați” ai caselor de pariuri care pot influența un jucător, doi, jucători ( nu mai mulți), un arbitru, un antrenor etc.
Iată câteva scenarii ( fictive): Joacă echipa A cu echipa B. Casa de pariuri pune cotă atrăgătoare pe faptul că în acel meci, arbitrul nu va acorda mai mult de 4 cartonașe galbene. Cu cine trebuie vorbit ca această limită de 4 cartonașe galbene să fie depășită? Nu e greu de ghicit. Doar că, greu se poate demonstra că arbitrul a fost racolat și „sfătuit ” să facă în așa fel încât să acorde peste 4 avertismente.
La fel se poate ajunge la o înțelegere și cu un jucător, mai ales unul din apărare. Cu unul dintr-o echipă mai valororasă decât cealaltă, dintr-o echipă pe care 95% dintre pariori joacă la victoria acesteia. Iar acel jucător comite o abatere sau două sau câte sunt necesare în propriul careu de pedeapsă pentru a ajuta echipa mai slabă. Prima pentru joc câștigat al echipei sale ,, să zicem, 3 000 de euro de jucător. Vine „spionul” sau dă un telefon și-i propune înainte de meci acestui jucător 20 000 de euro ( un mizilic pentru o casă de pariuri). Sunt mulți care nu pot rezista tentațiilor. Cei cinstiți nu prea pot dovedi că au fost momiți.
Curios, multe case de pariuri își aleg, mai nou, echipe care să le poarte numele pe tricouri, banere pe stadion și așa mai departe. Oare acestea sunt alese la întâmplare?
În final, doresc să precizez că aceste presupuneri nu au tendința de a fi atribuite unor echipe anume. Sunt doar supozițiile unui om care a jucat fotbal aproape toată viața.