Când soțul meu m-a anunțat extrem de linistit că, după 11 ani de căsnicie, vrea să divorțeze și că se mută…
Cand sotul meu m-a anuntat extrem de linistit ca, dupa 11 ani de casnicie, vrea sa divorteze si ca se muta, primul meu gand a fost “Copiii mei!”. Fiul meu avea doar cinci ani, iar fetita patru. Oare i-as putea creste bine, intr-o “familie”? Ca mama singura, voi putea sa am grija de ei si sa ii invat etica si valorile necesare in viata? Nu eram sigura ca ma voi descurca… insa trebuia sa incerc.
Asa ca, in fiecare Duminica mergeam la biserica. In timpul saptamanii imi faceam timp sa le verific temele si discutam foarte des de ce este important sa faca lucrurile corecte. Aveam nevoie de timp si de energie pentru a ii invata tot ce voiam si nici nu imi dadeam seama ca fac ceea ce este corect.
De Ziua Mamei, la doar doi ani de la divort, in timp ce intram in biserica, am observat multe flori in puse in ghivece mici de fiecare parte a altarului. In timpul slujbei, preotul ne-a spus ca pentru el a fi mama este cel mai dificil lucru din lume… iar toate mamele merita respect din partea copiilor. Apoi, a rugat fiecare copil sa vina in fata si sa aleaga cate o floare pe care sa o ofere mamei sale ca simbol al dragostei si al aprecierii.
Fiul si fiica mea, tinandu-se de mana, au mers pana la altar cu ceilalti copii. Impreuna s-au gandit ce floare sa imi aleaga. Trecuseram prin multe momente dificile, iar aceasta mica atentie era tot ce imi trebuia pentru a avea puterea de a merge mai departe.
M-am uitat la minunatele begunii, la crinii imperiali, la panselute purpurii.. deja ma gandeam unde as putea planta flori atat de frumoase. Eram convinsa ca imi vor alege cea mai frumoasa floare pentru a imi arata dragostea lor.
Micutii mei si-au luat treaba foarte in serios si s-au uitat cu mare atentie la fiecare vaza in parte. Ceilalti copii erau deja la locurile lor, iar mamele lor stateau mandre cu cate o floare in mana… iar ai mei nici nu se hotarasera. Apoi, cu o exclamatie de fericire ei au atras atentia ca au gasit floarea potrivita…
Cu zambetul pe buze, s-au intors la mine si mi-au oferit cadoul lor, acea floare care sa reprezinte dragostea si aprecierea fata de mine.
M-am uitat speriata la acea floare rupta, arsa de soare, bolnava. Fara niciun cuvant, am luat floarea din mana fiului meu. Ei au ales ceea mai mica si urata planta… nici nu avea flori, erau doar frunze. M-am uitat la ei, imi zambeau si aveau o privire calda; erau mandri de alegerea facuta. Stiind ca le-a luat foarte mult sa aleaga aceasta floare, am zambit si am acceptat cadoul.
Dar apoi nu am putut de curiozitate si i-am intrebat de ce din toate florile minunate de acolo au ales aceasta planta pentru mine?
Mangaindu-ma pe obraz, fiul meu a spus: “Aceasta parea ca are nevoie de tine, mama.”
In acel moment, lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei. Mi-am imbratisat ambii copii; ei imi oferisera cel mai frumos cadou de ziua mamei si eu nici nu imi dadusem seama. Munca mea grea si sacrificiile facute nu au fost in zadar.
Sursa poze24.com