Istoria transporturilor auto din România nu este legată numai de acele mașini din perioada interbelică, care au început să circule după anul 1900 prin București și mai apoi destul de rar pe drumurile prăfuite și bătute de căruțe din țară, unde rar se găsea câte un drum pietruit. De altfel nici nu se poate vorbi de o istorie a transportului auto în România, până după cel de al II-lea război mondial, când fratele mai mare Rus a ,,ocupat România,, și a înființat acele societăți Ruso-Române numite SOVROM, prin care Rusia scotea din țară începând cu grâne, carne, animale vii, ceapă pentru armata bolșevică staționată în DDR, nuci, vagoane cu slănină, cartofi, brânzeturi, unt și terminând cu lemnul din păduri, cam totul … ca despăgubire de război.

Deși au rămas ceva camioane nemțești ca pradă de război, cum erau Opelblitz-urile, Henschel, Mercedes sau Bussing NAG, erau camioane obosite de pe front și nu erau nici pe departe suficiente, iar lipsa pieselor de schimb și a șoferilor slab pregătiți nu au dus la o eficiență în transporturi. Primul parc nou de camioane de care a beneficiat România a fost primit tot din URSS, prin parteneriatul SOVROM TRANSPORT, prin care România primise 500 camioane ZIS 150 de 4 tone sarcină utilă. Pentru o țară agrară ca România a fost ceva extraordinar de benefic în anii de după război, însă nu era suficient. Odată instalat la putere Ghe.Gheorghiu Dej dorea ca România să devină o țară industrializată, însă acest lucru nu era pe placul rușilor, care ne voiau în continuare o țară agrară, care să depindă de ei industrial. Ei aveau uzine gigant de tractoare cât și de camioane, astfel încât ne puteau furniza atât camioanele cât și tractoare necesare și au făcut-o ani la rând, iar noi dădeam la schimb cereale, carne, brânzeturi și tot felul de produse alimentare și tot ce se putea, jupuind de-a dreptul țăranii din România. Șase boi grași dădea statul Român pentru un camion militar ZIS 151 importat din URSS în anii 50. Faptul că aveau nevoie de minereul nostru, rușii au adus în acei ani ai SOVROM-urilor și camione puternice din URSS, mașini care făceau față pe orice șantier. 

În acei ani se începuse construcția primei hidrocentrale la Bicaz, un alt proiect ruso-român în care era nevoie de camioane, apoi începuseră exploatările forestiere, exploatările petroliere, explorările geologice și exploatările carierelor de tot felul. Unul dintre acele camioane care a scris pagini de istorie pe șantierele din România a fost camionul rusesc YAZ și mai târziu KrAZ , foarte apreciate de șoferi pentru robustețea, simplitatea și fiabilitatea lui. Aproape că nu era domeniu din industria românească în care să nu fi lucrat cel puțin un camion KrAZ. Istoricul camionului KRAZ începe prin mai vechiul camion rusesc YAZ, fabricat timp de 5 ani în orașul Yeroslavl din URSS. Conceptul acestui camion vine dinaintea celui de al II - lea război mondial, însă din cauza războiului cu Germania totul se oprește, fiind reluată dezvoltarea conceptului totuși prin 1943 iar în 1944 iese prototipul acestui camion de 7 tone. Echipamentul și conceptul motorului a fost achiziționat la sfârșitul războilui de la Americani, printr-un motor diesel în doi timpi după modelul GMC-71. Primul camion a fost YAZ 200, cu două osii și cu un motor diesel de 110 cp având sarcina utilă de 7 tone. Camionul a fost lansat doar ca prototip la sfârșitul anului '44, având pe capotă în față logo-ul - un urs cromat, ursul fiind simbolul orașului Yaroslavl. Ca producție de serie însă, camionul a fost lansat abia în 1947 și a fost produs în mod regulat timp de cinci ani.

Din 1948 au început să producă acest model la Uzina de Automobile din Minsk - sub sigla MAZ. La uzina din Yaroslavl a început apoi din 1948 dezvoltarea variantei cu 3 osii numit YAZ 210, fiind dezvoltat din camionul de 7 tone. De fapt în timpul războiului Rușii primiseră ca ajutor - împrumut de război de la americani și autotractoare - remorchier DIAMOND T.  Rușii au fost de-a dreptul fascinați de frânele acestui camion american (Diamond), care avea frâne pe aer foarte eficiente și ... prindeau toate odată, astfel încât s-au ,,inspirat,, foarte mult după acest camion. Primul camion cu platformă având trei osii a fost construit în atelierul pilot al fabricii și putea să transporte mărfuri cu o greutate totală de până la 12 tone pe asfalt. Au apărut apoi și basculantele care au fost extrem de eficiente pe șantierele din Maica Rusie și nu numai. Multe autobasculante YAZ 219 au lucrat și la ,,Băița Plai,, în Bihor, atunci când rușii exploatau zăcăminte de la noi. Apoi România avea nevoie de astfel de basculante pentru șantierul hidrocentralei de la Bicaz, în exploatări forestiere și pe alte șantiere  din țară, pentru că în acea vreme nu începuse încă construcția de camioane românești la Brașov. Yaz-ul a fost un camion de care mulți șoferi veterani își  mai aduc aminte cu nostalgie și plăcere, fiind foarte fiabil și puțin pretențios  și de aceea a rămas în sufletul celor care au lucrat pe astfel de  mașini... Apoi din  camionul YAZ  a luat naștere KRAZ-ul acea legendă pe șase roți, uzina mutându-se de la Yaroslavl  la KREMENCHUG în Ukraina, dar asta este altă poveste.