,,Bune maniere” în profesia de ziarist
Revista Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania publica, in ultimul numar (20), un amplu articol – sub titlul “Jurnalistul profesionist, adevarat slujbas al cunoasterii”- ,semnat de Vasile Filip, presedintele Filialei “Ioan Slavici” Arad a UZPR. Este o ampla analiza (de o pagina) a “Codului deontologic al jurnalistului profesionist” elaborat, recent, de UZPR.
De asemenea,tot in acest numar, se consemneaza, sub genericul “Intalnirile conducerii UZPR cu membrii Consiliului National Consultativ”, editiile reuniunilor-maraton (desfasurate on-line) ale conducerii Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania cu sefii si coordonatorii de filiale din toata tara, la care a participat si presedintele filialei aradene, Vasile Filip.
Publicam si noi articolul ziaristului aradean despre “Codul deontologic al jurnalistului profesionist”.
Jurnalistul profesionist, adevarat slujbas al cunoasterii
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a elaborat și publicat, recent, “Codul deontologic al jurnalistului profesionist”.
Dacă în “Codul bunelor maniere” avem de-a face cu un ansamblu de reguli privitoare la comportamentul civilizat în societate, noul cod al UZPR propune un ansamblu de norme călăuzitoare în nobila profesie de ziarist. El se adresează atât jurnaliștilor din presa scrisă, radio și televiziune sau online, dar și studenților de la facultățile de profil, care se pregătesc să intre in “stufărişul” mass-media de astăzi.
Pentru că – așa cum se arată în “Preambul” – “profesia de jurnalist este una de tip creativ, într-un univers continuu și fără limite, de angajament total, de mare responsabilitate și de risc major”, ziaristul trebuie să aibă un comportament specific unui profesionist al informației publice, să respecte anumite principii, ca să fie un adevărat “slujbaş al cunoașterii, al adevărului și nu al interesului, indiferent de ce natură ar fi acesta”.
În capitolul “Arhitectura etică și profesională a actului jurnalistic”, sunt menționate, astfel, ”cinci seturi de obligații esențiale” care “definesc activitatea jurnalistică”: cultul adevărului; verificarea temeinică a datelor și informațiilor care se difuzează; independența și suveranitatea jurnalistului în actul jurnalistic; loialitatea și buna credință în actul jurnalistic; respectarea dreptului persoanelor la propria imagine și la manifestarea propriei lor personalități. În “arhitectura complexă" a profesiei sunt definite cuprinzător, explicit, 16 “noduri”: adevărul, calitatea, loialitatea jurnalistică, obiectivitatea, imparțialitatea, realismul, legalitatea, libertatea, responsabilitatea, respectul personal, integralitatea, integritatea, operativitatea, ingeniozitatea, perseverența, creativitatea jurnalistică implicită.
Între “Repere și norme ale deontologiei jurnalistului”, “respectarea adevărului, așa cum este el” se află pe primul loc pentru că – așa cum se arată în Cod – “dacă o singură dată, un jurnalist scrie, exprimă, susține și/sau întreține, cu bună știință, un neadevăr, s-a descalificat, din punct de vedere etic și profesional, pentru totdeauna”. Și verdictul este fără recurs: “Meseria de jurnalist este incompatibilă cu neadevărul”.
Noul cod editat de UZPR aduce și câteva precizări. Sunt definite profesiile de jurnalist și jurnalist independent. Poate nu e cazul aici, dar nu se vorbește de ziariștii amatori. Pentru că, trebuie să recunoaștem, în orice act de creație (literatură, arte plastice, muzică, etc.) există profesioniști (recunoscuți ca atare) și amatori (care au și ei un hobby). Dacă jurnalistul profesionist (angajat) ori cel independent (“care realizează produse jurnalistice pe cont propriu, pe care le oferă publicațiilor, redacțiilor radio și de televiziune, sau pe pagina sa Web”) au responsabilități față de angajator (un exemplu, să predea materialele la timp) și consumator (să respecte adevărul, care este ”temelia actului jurnalistic”, să realizeze produse de calitate, obiective, imparțiale, legale, etc.), amatorul face ce vrea, scrie când vrea, despre ce vrea și de cele mai multe ori din interes (din plăcere, dar cu tendință). Dacă ziaristul de meserie poate fi tras la răspundere pentru ceea ce face (poate să își piardă chiar locul de muncă, pâinea cea de toate zilele), amatorului puțin îi pasă că nu va mai fi publicat, el are din ce să trăiască. Cum spuneam, poate nu e locul aici, dar cred că un “Statut al ziaristului profesionist” (despre care se vorbea intr-o Adunare generală a UZPR) ar aduce lămuririle absolut necesare.
Ca să nu o lungim, nu aș spune că noul Cod poate fi, pentru jurnaliștii profesioniști, sau cei care vor să facă o carieră în ziaristică, ca o Biblie – chiar dacă are un “Posibil Decalog al jurnalistului” -, m-aș rezuma la o comparație mai laică – cu Codul Rutier – pe care, dacă îl respecți, ai mai puține șanse să ieși în decor (mai pe înțeles, să fii dat afară din breaslă).
Dacă ne-am însuși, totuși, valorile elaborate, cu siguranță vom fi mai veseli citind logica Paradoxurilor, care încheie fericit, aș spune, “Codul deontologic al jurnalistului profesionist”.
Vasile Filip
Președintele Filialei “Ioan Slavici” Arad a UZPR