Arădeanca Larisa tocmai a câștigat concursul de vrăjitorie desfășurat azi în Munții Hartz
P(r)oza zilei: Arădeanca Larisa tocmai a câștigat concursul de vrăjitorie desfășurat azi în Munții Hartz
Concursul european de vrăjitorie, ”Noaptea Valpurgiei” (Walpurgisnacht), care se organizează începând din Evul Mediu întunecat pe Vârful Borcken al Masivului Hartz din Germania în ziua de 1 Mai, datorită nenorocitului de coronavirus a fost amânat în acest an pentru data de 10.10. 20.20, adică pentru astăzi, când vrăjitorii, șamanii, iatromanții, astrologii și numerologii ce alcătuiesc juriul au susținut ferm că este obligatoriu să se țină, deoarece o așa aliniere a datei (10.10.20.20), în care numerele se dublează luciferic (or,. se știe bine că SATAN este patronul spiritual al festivalului, sărbătoarea fiind evocată până și de către Goethe în ”Doctor Faustus”) nu se va mai repeta în acest an de cumpănă pentru omenire.
Ca atare, în crucea întoarsă, desigur, a amiezii, pe podiumul amenajat din trunchiuri de brad negeluite (bradul fiind cel mai bun conductor al energiilor negative), s-au aliniat 23 de vrăjitoare, de la babe cloanțe cotoroanțe, cu fețele smochinite de riduri, la tinere și suave femei nevinovate (îți venea a zice, până când le priveai ochii și realizai că sunt doi cărbuni de foc, ale căror corzi duc direct în fundul Iadului !!!), venite (pe cozi de mătură, cum cere regulamentul) din toate colțurile sulfuroase ale Europei, toate înarmate până-n dinți cu poțiuni magice, leacuri de dragoste și de urât, buruieni de legat și dezlegat iubirea, formule de indus virilitate ori de provocat impotență psihică (funcțională), cu descâtece de deochi și de ursită, cu păpuși de ceară în capetele cărora înfigi ace de gămălie, ca să orbească dușmancele și multe alte ”procedee” oculte, prin care se pot provoca beteșuguri trupului sau minții omenești și pe care e recomandabil și pentru mine să nu le divulg!
După o luptă cu adevărat spectaculoasă de 9 ore, pe scenă a rămas româncuța noastră, Larisa și Măriuca, o rusoaică stranie, venită din Republica Moldova, și care a făcut senzatie în întreaga asistență cu pisica ei Sonia, cu blana neagră ca smoala și care scăpăra la mângâiere scântei electrice și cei trei ochi ai ei hipnotici, ce-ți făceau să se sperlească pielea ca de găină și, fără să vrei, să ți se ridice părul măciucă în cap. Arădeanca Larisa și-a adjudecat în cele din urmă trofeul, preparând o licoare vrăjită, din zeama ciupercii Amarita Muscaria, un burete roșu cu buline albe, necomestibil, desigur, și care crește doar în Munții Codru Moma și pe care l-a tot boscorodit, cât timp a amestecat în ceaun fiertura.
Când au gustat din Elixirul Larisei, în care fata stinsese înainte de a-i servi și câțiva tăciuni aprinși, membrii juriului s-au poment instant călare ei înșiși pe cozi de mătură și zburând cu viteza gândului înapoi în îndepărtata lor copilărie, unde au tot retrăit de câte ori au vrut (cu încetinitorul) cele mai fericite momente ale vieții lor.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
P.S. Contactată telefonic datorită ajutorului dat de prim-ministrul landului Saxonia Inferioară (Niedersachsen), Herr K. Kugler, căruia îi mulțumesc și pe această cale, carismatica, dar sfioasa Larisa mi-a promis un amplu interviu pentru site-ul www.arq.ro imediat ce va sosi la Arad, refuzând categoric să precizeze cu ce vehicul se va deplasa înapoi acasă, însă asigurându-mă ferm că mai are o sticluță cu băutura fermecată!
P.S.S. Cred că e aproape inutil să mai precizez că, după terminarea ceremoniei de încoronare a vrăjitoarei câștigătoare, acolo, pe Vârful Brocken din Munții Hartz s-a dezlănțuit Noaptea Valpurgiei (Walpurgisnacht), la care participă ”vrăjitoarele și demonii, spiritele pământului și zânele”, iar petrecerera este condusă ce către Cel ce are coarne de țap și al cărui nume e bine să nu fie rostit ...
(Din ciclul ”Recepționier la Hotel POMENIREA)